Biserica de la Mănăstirea Voroneț este ctitoria voievodului Ştefan cel Mare, construită în 1488. Construcția a fost finalizată în numai trei luni şi trei săptămâni.
Mănăstirea Voroneț, „Capela Sixtină a Estului”
Biserica Mănăstirii Voroneţ, monument UNESCO, impresionează prin celebrul pigment „Albastru de Voroneţ” cu care a fost pictată fresca „Judecăţii de Apoi”.
Timpul redus de construcție a reprezentat un record pentru secolul al XV-lea. Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în 1496. Pictura exterioară a fost realizată în perioada lui Petru Rareş.
La Mănăstirea Voroneţ şi-a petrecut Daniil Sihastrul ultimii de 26 de ani din viaţă. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Voroneţ. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.
„Albastru de Voroneţ” impresionează și prin rezistența acestuia în condiţii climatice aspre
Cu excepţia pigmentului negru, obţinut din cărbune de lemn, toţi ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură sunt substanţe minerale, naturale sau de sinteză.
Suprinzător, pictura include şi cele 12 semne zodiacale, în imediata apropiere a Mântuitorului.
Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument istoric în urmă cu 97 de ani, în 1918. Ulterior, mănăstirea a fost inclusă în 1993 în patrimoniul cultural mondial UNESCO.
Frescele de pe pereţii exteriori au fost realizate la un an de la moartea lui Petru Rareş
Frescele exterioare dau în mare măsură strălucirea artistică şi faima Voroneţului. Autorul presupus al acestei adevărate capodopere a Renaşterii în sud-estul Europei este pristavul Marcu.
Specialişti avizaţi apreciază că arhitectura sa este reprezentativă pentru stilul moldovenesc. Aceasta este o sinteză originală şi specifică a unor caracteristici de sorginte bizantină.
Peste acestea s-au suprapus caracteristici ale artei autohtone, potrivit manastireavoronet.ro.
Mănăstirea Voroneț. Pictura, o rugăciune pentru înfrângerea cotropitorilor şi salvarea Ţării Moldovei
La Mănăstirea Voroneţ, pictura este o rugăciune pentru înfrângerea cotropitorilor şi salvarea Ţării Moldovei.
Pentru a întări această idee, maestrul Voroneţului a aşezat pe faţada sudică o reprezentare, detaliată în 12 episoade, a Martiriului Sfântului Ioan cel Nou şi Aducerea moaştelor sale la Suceava în vremea lui Alexandru cel Bun (Sfântul Ioan cel Nou a fost martirizat de tătari, aliaţi supuşi turcilor şi deseori aducători de durere în Moldova).
Un al doilea element de specificitate derivă din insistenţa vădită asupra tradiţiei călugărilor şi sihaştrilor ca lideri ai rezistenţei faţă de dominaţia străină: temele Viaţa Sfântului Nicolae, Viaţa Sfântului Antonie (unul din fondatorii Monahismului Răsăritean) şi Vămile Văzduhului, în fapt, glorifică viaţa pură a sihaştrilor.
La începutul secolului al XX-lea – după Marea Unire – personalităţi culturale şi politice readuc în conştiinţa publică valoarea istorică şi artistică a vechii ctitorii. Sfântul locaş este declarat monument istoric. Numărul vizitatorilor din ţară şi din străinătate creşte continuu.