Situată în Munții Trascăului, în județul Alba, Mănăstirea Râmeț a avut de-a lungul secolelor o istorie zbuciumată. De mai multe ori s-a confruntat cu nenorocirile vremii. Ba cu focul, ba bombardată ori supusă căderilor de apă de pe versanți.
Cea mai mare tragedie prin care a trecut a fost între 1926 și 1930. Din cauza revărsării de proporții a pârâului Pleașa, mănăstirea a fost pur și simplu îngropată în mâl și pietre. Stratul de mâl a fost înalt de aproape doi metri.
Pe lângă asta, apele freatice au urcat până la înălțimea de un metru și jumătate, distrugând în bună măsură pictura interioară, se arată pe portalul de turism www.welcometoromania.ro.
Se estimează că Mănăstirea Râmeț a fost ridicată înainte de anul 1377, pentru că de atunci datează pictura murală.
Mîicuțele au fost alungate din mănăstire odată cu venirea comuniștilor. Dar în 1969 li s-a permis să revină. Doar că nu aveau voie să poarte hainele monahale.
Aici a fost dezvoltată mai întâi o secție de covoare. Mănăstirea e redeschisă în 1972 și odată cu acest eveniment iau ființă și alte secții, de broderie, de tricotaje, o școală, o blibliotcă, un cabinet medical, un muzeu și chiar o brutărie.
Obiectele făurite aici de măicuțe, în special covoarele, au ajuns în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii.