„Mâna lui Dumnezeu”, drogul care vine prin căşti

Marijuana, cocaina, opiumul, peyote, trip, nitrous, rave sau absintul, toate aceste droguri de risc au de câtva timp corespondenţi pe internet.

Cyber-drogurile, o înşiruire de sunete puternice, au invadat lumea internauţilor autohtoni. Preţul unei doze ajunde la 130 de euro. Din ce în ce mai mulţi tineri recunosc că le folosesc. Prezentate sub forma unor înşiruiri de sunete de diverse frecvenţe, narcoticele audio ar produce aceleaşi senzaţii ca şi cele livrate de dealeri la colţ de stradă, potrivit unora dintre cei care le-au încercat. Până în prezent, poliţia nu a putut stabili legalitatea acestui mod de distribuţie şi nici a utilizării drogurilor virtuale. Narcotice de tras cu urechea Site-ul care pune la dispoziţie „doze” auditive se numeşte I-Doser, iar preţurile „pachetelor” de câte patru doze diferite sunt între 13 şi 16 euro. Dar există droguri virtuale al căror efect intens este deja verificat şi recunoscut, preţul lor fiind şi de peste 130 euro/idoza. „Poarta lui Hades” şi „Mâna lui Dumnezeu” se numără printre cele mai scumpe. Acelaşi site asigură şi programul cu ajutorul căruia pot fi rulate narcoticele virtuale.

Dozele destinate „relaxării” au o durată între 5 şi 50 de minute, fiecare. Pentru început, site-ul pune la dispoziţie doze gratis. Pe măsură ce internauţii se conving de eficacitatea drogurilor „demo”, ei pot cumpăra „la pachet” variantele preferate, cu dimensiuni mai mari.

Efectele par destul de mulţumitoare, dat fiind faptul că, în mai puţin de patru ani, administratorii site-ului se pot lăuda cu peste un milion de descărcări de „doze”. Potenţialul de răspândire al I-Doser este enorm, dat fiind mediul de propagare. Deja şi alte site-uri care furnizează i-doze au fost accesate de peste cinci milioane de ori, până în prezent. În plus, i-dozele pot fi reutilizate de câte ori îşi doreşte cumpărătorul. Folosite în discoteci pentru a calma tinerii

Undele de 3 până la 30 de herzi - infrasunetele, altfel spus - sunt frecvenţele pe care lucrează creierul uman. „Ele pot da naştere la tot tipul de reacţii şi solicită intens activitatea cerebrală. De exemplu, undele alfa, cu frecvenţe între 7 şi 13 hertzi, au un efect relaxant. Dar altele au exact efectul opus, adică euforic sau excitant. E suficient să introduceţi aceste infrasunete, pe care ure chea umană nu le percepe, într-o bu ca tă muzicală şi reacţiile nu întârzie să apară.”

Existenţa acestora nu e străină forţelor de poliţie, care le utilizează în discoteci pentru a calma tinerii. „Folosirea lor a fost demonstrată, de-a lungul timpului, şi în domeniul militar”, preciza, încă de acum un an, Umberto Rapetto, specialist în cadrul Gărzii de Finanţe din Italia.

Mai ales în ultima perioadă, au apărut pe diferite site-uri româneşti referinţe către site-urile în legătură cu droguri virtuale. Unitatea noastră a iniţiat verificări cu privire la conţinutul şi legalitatea lor, cu sprijinul autorităţilor competente din SUA - unde e găzduit site-ul”, precizează Direcţia pentru Combaterea Crimi nalităţii Informatice din cadrul IGPR. Efecte reale sau simple impresii

Marcel este unul dintre tineri români care au încercat efectele I-Doser. La cei 26 de ani, se poate lăuda că poate face o comparaţie cu „prafurile” reale. „Am încercat Trip... Pot spune că doza virtuală se apropie foarte mult de efectele ciupercuţelor magice. Doar că durează mai puţin! N-am încercat să repet audiţia, pentru că aveam capu’ varză, totuşi! Ceva ameţeli şi oarecare tulburări de privire. Poate şi din cauză că am ascultat în căşti pe întuneric, la volum destul de mare”, recunoaşte el.

După propriile spuse şi după cearcăne, Marcel pare credibil atunci când afirmă că are suficiente „date” pentru a face comparaţie între drogurile reale şi cele virtuale. Mai puţin extaziat este însă D.O. În ultimul an la un liceu „de firmă”, a accesat şi el I-Doser, pentru că aşa a auzit la colegi.

„Mi-a fost frică de denumirile dure precum marijuana, cocaina, Mâna lui Dumnezeu sau Nitrous. Am ales Alcohol. Şi după zece minute de ascultare, eram la fel de ameţit ca după o juma de sticlă de whisky”, povesteşte liceanul.

El spune însă că mulţi dintre colegii săi nu au simţit niciun efect. În aceeaşi notă de dubiu, pe toate forumurile pe care se dezbate subiectul I-Doser există atât opinii deosebit de favorabile în ceea ce priveşte efectele cyber-drogurilor, dar şi afirmaţii care desfiinţează calităţile acestor narcotice virtuale. NEÎNCREDERE

Specialiştii, pesimişti

Ideea ca o simplă înlănţuire de sunete, fie ele şi de frecvenţe invazive, să poată avea aceleaşi efecte ca şi un drog administrat pe cale fizică este de neconceput pentru medicii de specialitate.

„Este pur şi simplu de necrezut ca nişte sunete să poată substitui reacţiile chimice generate în organism de administrarea de narcotice! Da, sunt de acord că există o terapie prin muzică. Dar în nici un caz asemenea efecte nu pot avea loc, chiar şi în condiţiile în care există o autosugestie puternică. Efectul placebo, indiferent de intensitate, nu va putea produce reacţiile provocate de drogurile reale”, afirmă prof. univ. dr. Florin Tudose, medic psihiatru şi şeful secţiei Psihiatrie a Spitalului Universitar Bucureşti.

El consideră că toată această afacere nu speculează dorinţa de „plutire” a celor care au descărcat doze virtuale, ci mai ales ignoranţa lor.