Când simt că le lasă puterile, mamele singure plâng în pernă noaptea, dar ziua zâmbesc în faţa copilului.
Urcă singură căruciorul cu bebeluşul în el, cară sacoşele de cumpărături cu copilul în braţe, se tânguieşte de una singură când cel mic face febră şi tot singură îl duce la spital în miezul nopţii. Mama singură are griji cât doi oameni la un loc, iar responsabilităţi şi atribuţii, aşijderea.
Pe lângă grijile faţă de cel mic, ea mai trebuie să ţină piept propriilor frustrări şi dezamăgiri şi să-şi găsească armele împotriva răutăţilor gratuite ce vin de la cei din jur.
O slujbă pentru doi oameni
Când s-a hotărât să păstreze copilul, Laura M., 30 de ani, a ştiut că va fi o mamă singură. Şi totuşi a făcut-o, iar acum are o fetiţă de un an. "Îmi imaginam că îmi va fi greu, dar nu credeam că, în unele momente, îmi va fi insuportabil de greu", spune ea.
"Am zile în care îmi vine să mă închid într-o cameră, să bocesc câteva ore, apoi să dorm neîntrerupt. Este foarte obositor să fii singură, pentru că un copil, mai ales când e mic, te solicită foarte mult. Practic, stau îndoită câteva ore pe zi, alerg între bucătărie şi camera ei şi fac tot ce e necesar ca ea să fie curată, odihnită, sătulă, fericită", adaugă femeia.
Recent, Laura a fost nevoită să călătorească alături de fetiţa ei peste 500 de kilometri, cu maşina. "În astfel de situaţii trebuie să fii creativă şi să ai nervii tari. A trebuit să merg la toaletă cu ea în braţe, să pun benzină ţinând-o cu o mână, să o distrez ca să nu se plictisească, să-i cânt, să-i dau să mănânce", exemplifică mama una dintre multele situaţii în care simte acut lipsa tatălui copilului.
“Ce sechele va avea copilul?"
Seara, când copilul a adormit şi mama pune capul pe pernă, o altă serie de preocupări dau năvală. Laura se întreabă cum se va simţi fetiţa ei când va pricepe că tata a ales o altă familie, ce fel de sechele va avea din această cauză şi dacă o va acuza că nu i-a oferit o familie completă. "Sunt convinsă că va fi vulnerabilă la acest capitol, dar încerc să compensez această lipsă cu afecţiunea mea".
Psihologul Gina Bălan spune că, de multe ori, mămăcile singure care o abordează când copiii lor au probleme evită să-şi recunoască statutul, din teama de a nu fi etichetate şi judecate. Multe ajung la psiholog când copilul, în urma divorţului părinţilor, începe să-şi schimbe comportamentul: e agitat, nu mai mănâncă, devine agresiv. "Ele vin la psiholog pentru că sunt îngrijorate pentru copiii lor şi foarte puţine dintre ele vorbesc, din proprie iniţiativă, despre suferinţa şi îngrijorarea faţă de ele ca femei singure", spune Gina Bălan.
"Bărbaţii nu se uită la femei singure cu copii"
Cât despre frustrările lor, psihologul spune că acestea sunt legate de sacrificarea vieţii intime, a celei personale şi a celei profesionale. "Nu am viaţă personală, nu am timp de mine, bărbaţii nu se uită la femei singure cu copii, mi-am sacrificat cariera", sunt câteva dintre frustrările lor.
Pentru a face faţă provocărilor, o mamă singură trebuie să privească această situaţie ca pe una temporară, cu avantajele şi dezavantajele ei. "În momentul în care ea priveşte acest lucru ca pe un dat, uită să trăiască, se adânceşte în depresie şi copilul său va fi cu siguranţă afectat", conchide psihologul.
"Este la fel de onorabil să creşti singură un copil, chiar dacă eşti o mamă singură sau nu, atâta timp cât îţi asumi acest rol.“, GINA BĂLAN, psiholog
ROL
Fiul care e văzut ca bărbat în casă
Ce riscuri presupune, pentru o mamă singură, lipsa unui partener de viaţă? Psihologul Gina Bălan spune că, fără să conştientizeze, mama poate proiecta asupra fiului ei imaginea şi responsabilităţile unui posibil partener.
"O astfel de situaţie este periculoasă pentru copil deoarece îi blochează dezvoltarea psihică. E important ca el să ştie că mama lui nu e singură din punct de vedere social şi sexual, pentru a continua să se «construiască» pe sine", explică specialista.