La „mall”, la Roma, romanii mergeau să socializeze, dar aveau și alte activități. În „mall”-ul roman găseai femei, și bărbați, bătrâni, copii, meșteșugari și militari, bogați, dar și sclavi. Toți veneau atrași de ceea ce s-a numit „minunea Antichității”. O mare invenție a Imperiului Roman. Și prin Dacia a fost ceva asemănător...
Viața la Roma, acum 2000 de ani. Mall-ul roman sau locul în care lumea punea Imperiul la cale. Avea de toate, de la activități de relaxare, hrană și, față de ceea ce avem noi astăzi, o... bibliotecă! De ce s-a numit „minunea Antichității”? dar știți că și în Dacia fost ceva asemănător?
Termele romane. Cum au apărut ele? Cine le-a inventat? Cine mergea la terme? Cum au ajuns termele romane în Dacia? Ce mai avem din ele? Sunt multe întrebări și, minunat, au și un răspuns. Un ziarist italian, Alberto Angela, a făcut o „călătorie” în Roma din vremea lui Traian. A reconstituit, cu ajutorul istoricilor, al arheologilor, o zi din viața Romei. Am ales pentru astăzi un fragment din volumul „O zi în Roma Antică, secrete și curiozități”, în care „călătorul” ajunge la termele din Roma.
Înainte de asta, însă, amintim existența, aici, aproape de noi, aproape de București, a Castrului Roman de la Mălăiești, acolo unde există și ruinele termelor romane. Din vremea lui Traian.
Minunea de la Roma a ajuns în Dacia. Castrul de la Mălăiești este „o fortificație romană tipică, având sistemul defensiv alcătuit dintr-un șanț, un val de pământ și o palisadă de lemn. În ciuda timpului scurt petrecut aici de armata romană, băile respectă toate standardele arhitectonice ale vremii. Acestea sunt alcătuite din următoarele spații cu funcțiuni diferite: apodyterium (vestiarul), frigidarium (bazinul cu apă rece), tepidarium (bazinul cu apă caldă), laconium sau sudatorium (baia de aburi) și caldarium (bazinul cu apă fierbinte)”, se arată pe site-ul Muzeului Național de Istorie a României.
Castrul de la Mălăiești. Sursa foto: istoric Cornel Ilie
Proiectul de cercetare arheologică a castrului și băilor romane de la Mălăiești (sat Sfârleanca, com. Dumbrăvești, jud. Prahova) a început în anul 2011, prin colaborarea dintre Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.
Să revenim la Roma... Uimirea.
„Este o adevărată minune inginerească, arhitecturală și artistică, ceva nemaiîntâlnit în întreaga Antichitate (și, prin urmare, în întreaga istorie a umanității). Facem cunoștință cu mărețele Terme ale lui Traian. Termele au deja la Roma o istorie de cel puțin 200 de ani: la începutul secolului I î.H., un bogat întreprinzător, pe nume Caius Sergius Orata, „a inventat” prima instalație termală1. Însă primele terme ca atare știți cum au luat naștere? Ei bine, de-a lungul zonei de coastă numite Campi Flegrei, la doi pași de Vezuviu, lumea obișnuia dintotdeauna să se trateze cu aburii fierbinți de la izvoarele termale. Acești vapori cu o temperatură de peste 60°C erau direcționați către încăperi de mici dimensiuni, unde clienții intrau cu scopul de a transpira din abundență (nu întâmplător denumite sudatorium sau laconicum), romanii considerând că în acest fel eliminau umorile negative cauzatoare de boli. Caius Sergius Orata și-a dat seama că putea face în așa fel încât să imite acest fenomen natural, aprinzând focare subterane și direcționând căldura emanată pe sub pardoseală și prin pereți. La urma urmelor, pentru a transpira nu era nevoie de izvoare termale: se putea oriunde. Și astfel au luat naștere termele”, scrie Alberto Angela în cartea sa, care în România a apărut la Editura Corint, Colecția Corint Istorie.
Așadar, am ajuns la Roma, în anul 115 d.H. La Termele lui Traian.
„Se înalță foarte aproape de Colosseum, pe colina Oppius. La capătul străzii remarcăm un impozant edificiu(...). Acest mastodont de „zidărie” este în realitate zidul de incintă al Termelor lui Traian… Urmăm și noi șirul de persoane care se îndreaptă către intrare și ne așezăm la rând: sunt și femei, și bărbați, atât bătrâni, cât și copii, meșteșugari și militari, bogați, dar și sclavi…Termele romane aduc laolaltă pe toată lumea, fără deosebire. Avem impresia că ne-am amestecat într-o mulțime asemănătoare celor întâlnite în gările noastre.”
La Roma se stă la coadă
Opera ziaristului italian este fascinantă. „Coada avansează rapid. Rând pe rând, oamenii pun câte o monedă în mâna sclavului de la intrare, care le depune apoi într-un mic sipet de lemn. Prin urmare, intrarea nu este liberă, dar cu toate acestea, prețul este accesibil oricui: un quadrans. Ca să vă faceți o idee, trebuie spus că un quadrans valorează un sfert de as, iar cu un as și jumătate se puteau cumpăra o cană mică de vin și o pâinișoară. Prin urmare, biletul de acces O zi în Roma antică la terme este cu adevărat foarte ieftin. Totuși, odată intrați, va trebui să plătim fiecare serviciu pe care-l solicităm: îmbăiere, garderobă etc.”
Înainte de a face baie, la Roma, în Termele lui Traian, trebuie să remarcăm existența unui loc pe care nu l-am găsit în mall-ul de astăzi. O bibliotecă!
„(...)Ne dăm seama că ne aflăm în fața unei biblioteci. Interiorul este protejat de ferestre enorme, asigurate cu ajutorul unor sisteme complicate de susținere. Imaginați-vă clădirea Pantheonului, cu impunătoarea cupolă împărțită în casete hexagonale, cu pereții semicirculari de marmură și coloane: imaginați-vă acum că o tăiați transversal, ca pe un tort. Practic, așa se prezintă biblioteca din fața noastră. În mijloc se află mese mari de marmură albă, pentru consultarea manuscriselor. Sunt mulți cei care intră să citească operele ce constituie summumul tuturor cunoștințelor epocii. Biblioteca din fața noastră conține texte în limba latină”.
Baia
„Totuși, clienții trebuie să se dezbrace oare de tot? Nu tocmai: unii rămân cu tunica (vor avea nevoie de ea ca să nu răcească în timpul exercițiilor la palestra), în timp ce pe alții îi vedem purtând în jurul șalelor o curioasă cingătoare de piele neagră, vag asemănătoare costumului lui Tarzan, pe care Marțial o numește nigra aluta. Cei mai mulți însă poartă un soi de fașă legată în talie – subligar sau subligaculum.”
Cu ce să-ți umpli timpul la Roma?
În terme, romanii intrau mai întâi la exerciții fizice, pentru a face mișcare, lupte corp la corp, cu trupuri unse cu uleiuri, apoi mergeau la apă caldă, să tranpire și mai mult, să se scalde, femei și bărbați , laolaltă, apoi intrau la rece, pentru întărirea organismului. Erau masajele, pentru „așezarea cărnii”. Mai erau și jocuri cu mingea sau exerciții cu greutăți, pe care le făceau chiar și femeile. Cine era nervos... putea să care pumni unui sac umplut cu nisip. Sunt multe de făcut. Poți sta o zi întreagă și nu se termină ofertele.
Mai urmărim puțin durmul călătorului:„ în aceste spații găsim absolut toate clasele sociale ale Romei antice. Și totuși, în mod curios, cei care frecventează cel mai asiduu termele publice sunt bogătașii, deși mulți dispun acasă de propriile terme – de dimensiuni reduse, desigur. Motivul este ușor de intuit: aici au loc întâlniri importante, se încheie afaceri, iar fiecare dominus își poate etala alaiul de clientes. Prin urmare, termele reprezintă unul dintre reperele de bază ale societății romane, locul cu cel mai înalt grad de vizibilitate publică.
Știm, de altfel, că până și împărații frecventau termele publice, amestecându‑se uneori în mulțime (nu știm, totuși, cât
de mult se aflau în contact direct cu oamenii de rând, dar e foarte probabil să fi fost înconjurați de escorte, pentru a evita incidente nedorite).”
Oprim aici această fascinantă călătorie prin Roma.