3. Pensia de serviciu este cuvenită şi recunoscută prin lege numai anumitor categorii de angajaţi ai statului, a căror activitate are o importanţă deosebită pentru bunul mers al societăţii, activitate care implică o anumită conduită permanentă, nenumărate restricții, obligații legale și limitări ale drepturilor ce sunt altfel acordate pentru ceilalți cetățeni, precum şi fidelitate faţă de statul pe care îl slujesc și față de care au depus un jurământ de credință.
A nu se pierde din vedere că magistraţii sunt singurii funcţionari ai statului care nici măcar nu au, în sens formal, calitatea de angajaţi, întrucât ei nu au un contract de muncă, ei sunt independenţi, inamovibili şi se supun numai legii, ei sunt numiţi şi eliberaţi în/din funcţie numai de către președintele țării prin decret prezidenţial şi depun un jurământ solemn faţă de patrie.
Ca un semn al importanţei şi rolului magistraţilor în statul român, Constituţia României le-a consacrat un text distinct (art.125) în cadrul Capitolului VI – Autoritatea judecătorească.
Magistraţii, de-a lungul unei cariere de minimum 25 de ani, au un singur drept, și anume acela SĂ NU AIBĂ VOIE ! Tot ceea ce este normal îngăduit unui om oarecare, magistratului îi este strict şi ferm interzis, prin Legea organică de organizare judecătorească şi prin Statutul Magistraţilor, care completează legea.
Ne puteți urmări și pe Google News
Apare, astfel, ca fiind cu totul firesc şi normal ca această categorie profesională să aibă un tratament distinct în ceea ce priveşte retribuirea şi pensia, ca o parţială compensare venită din partea statului pentru importanţa socială a muncii lor, pentru riscurile, incompatibilităţile şi interdicţiile pe care aceştia şi le-au asumat de bună voie, punându-se în slujba statului şi a ordinei de drept.
Tocmai de aceea, în totalitatea statelor Uniunii Europene şi nu numai, drepturile salariale şi dreptul la pensie privindu-i pe magistraţi sunt recunoscute şi tratate distinct de restul categoriilor de bugetari (vom detalia aceasta în cele ce urmează, referindu-ne inclusiv la reglementări de drept internațional public ce au devenit parte integrantă din dreptul intern al României odată cu aderarea la Uniunea europeană ; ne vom referi, deasemenea, și la jurisprudența europeană în materie).
4. Constituie o gravă și impardonabilă eroare aserțiunea că pensiile magistraților sunt pensii de lux, atâta timp cât aceste pensii sunt expresia cuvenită și firească a unei îndelungate exercitări a autorității de stat. Consecutiv acestei activități – activitate ce nu este la îndemâna oricui ! -, magistratul are speranța legitimă de a-i fi recunoscut statutul și munca atât pe timpul exercitării profesiei, cât și la data pensionării.
Referitor la înţelesul noţiunii de „speranţă legitimă”, s-a statuat în numeroase soluţii de speţă ale Curții Europene a Drepturilor Omului că această noţiune trebuie înţeleasă şi interpretată ca avându-şi temeiul în dreptul cetăţeanului la coerenţă şi siguranţă legislativă, astfel ca, în temeiul legii, acesta să îşi poată valorifica, păstra şi apăra drepturile. Cu alte cuvinte, este vorba de concretizarea principiului constituţional, propriu oricărui stat de drept, privind supremaţia legii.
Oricare magistrat, în funcţie la acest moment ori deja pensionar, are o firească „speranţă legitimă” privind stabilitatea şi coerenţa legislativă, astfel încât să poată beneficia neângrădit de drepturile legal dobândite privind indemnizaţia, respectiv pensia cuvenită, cu precizarea ca acestea ţin intrinsec de însăşi cariera de magistrat. La intrarea în magistratură, acceptând şi asumându-şi de bună voie multitudinea de riscuri, restricţii şi interdicţii incumbate de cariera în magistratură, tânărul are, în parţială compensare, „speranţa legitimă”, izvorâtă din LEGE, că va fi remunerat la un nivel corespunzător rolului, dificultăţii şi importanţei sociale a muncii sale, precum şi că la finalul unei cariere de minimum 25 de ani, Statul, a cărei forţă a reprezentat-o şi la a cărui linişte şi ordine de drept a vegheat, îi va asigura o pensie de asemenea stabilă şi corespunzătoare.
Putem crede și afirma, așadar, că Parlamentul și Guvernul României nu asigură pensii de lux pentru magistrați, ci le recunoaște acestora statutul și condiția.
Recomandările noastre
