Douăzeci și trei de milioane de francezi au urmărit luni discursul lui Macron, potrivit datelor furnizate marți de Médiametrie. La o populație de 67 de milioane de locuitori, aceasta înseamnă că un francez din trei a fost curios să vadă ce spune președintele.

Emmanuel Macron a tăcut săptămâni întregi, timp în care protestul „vestelor galbene” a escaladat de la o petiție online împotriva creșterii taxelor pe combustibil la o mișcare socială violentă care a cuprins întreg teritoriul Franței, cu revendicări din ce în ce mai politice (precum stoparea imigrației sau demisia președintelui).

După ce săptămâna trecută guvernul a făcut primul pas înapoi, anunțând că renunță la taxa pe combustibil, măsură care nu a reușit să calmeze insurecția străzii (dimpotrivă!), Macron a făcut luni o adevărată cursă de mers cu spatele simultan cu turnarea unei importante cantități de cenușă în cap.

Cu o voce joasă, ușor voalată de emoție, ruptă de accente patetice, aici mimând compasiunea și smerenia (ca să dezmintă acuzațiile de aroganță), pentru ca în fraza următoare să gâlgâie de patriotism, Emmanuel Macron a încercat din răsputeri să ascundă evidența: că se teme cumplit!

„Îmi asum întreaga responsabilitate” pentru starea în care se află Franța. „Este posibil să-i fi rănit pe oameni cu cuvintele mele”, a recunoscut spășit președintele. El a calificat nemulțumirile protestatarilor drept „profunde și, din multe puncte de vedere, legitime”.

El a încercat o scuză, afirmând că marea sa problemă este că roadele reformelor sale nu au apărut suficient de repede pentru a calma îngrijorarea populației față de schimbare. „Probabil că nu am reușit, de un an și jumătate, să oferim răspunsuri suficient de rapide și puternice.”

Totuși, s-a jurat înduioșat Macron, „singura mea grijă sunteți voi! Singura mea luptă este pentru voi!”, pentru a deveni imediat solemn: „Ne aflăm într-un moment istoric pentru țara noastră”.

 

O sută de euro la leafă

Șeful statului a decretat „starea de urgență economi că și socială” (fără a explica ce înseamnă asta) și a anunțat o serie de măsuri pentru îmbunătățirea nivelului de trai: creșterea cu 100 de euro a salariului minim de la 1 ianuarie; eliminarea taxelor pe orele suplimentare muncite; anularea taxării pensiilor mai mici de 2.000 de euro, intrată în vigoare pe 1 ianuarie 2018 (până acum, doar pensiile sub 1200 de euro erau scutite de taxe).

În plus, Macron a cerut sprijinul companiilor economice să-l ajute să potolească mânia oamenilor: „Aș ruga patronatele care au posibilitatea, să acorde o primă de sfârșit de an angajaților lor”.

În fine, o frază epocală, care nici măcar lui Caragiale nu i-a trecut prin cap, a fost rostită apăsat de liderul de la Elysée: „Cer guvernului și Parlamentului să facă ceea ce este necesar pentru ca fiecare să trăiască mai bine din munca sa, de anul viitor.”

 

Între mânia „vestelor galbene” și dictatura Bruxelles-ului

Protestul „vestelor galbene” a provocat până acum o scădere de 0,1% a creșterii economice pe ultimul trimestru, ceea ce înseamnă o pierdere a încasărilor la buget de 2 miliarde de euro. Însă, nota de plată riscă să fie chiar mai încărcată, publicația economică Les Echos anticipând o pierdere de 4 miliarde. Dacă protestele se opresc acum.

Măsurile anunțate luni de Emmanuel Macron vor costa bugetul Franței între 8 și 10 miliarde de euro, potrivit unei estimări a lui Olivier Dussopt, secretar de stat Ministerul Conturilor Publice.

De unde va tăia Macron pentru a suporta „darurile”? Sunt trei posibilități:

1. Scăderea cheltuielilor publice. Aceasta ar însemna să ia cu o mână ce a dat cu cealaltă, cu riscul de a mânia și mai mult „vestele galbene”, care s-a simți, pe bună dreptate, păcălite.

2. Identificarea a noi surse de venituri la buget. Macron nu și-a ascuns intenția de a lua de la bogați pentru a da la săraci: „Am nevoie ca marile companii și cei mai bogați să-i ajute pe concetățenii noștri. Voi lua o decizie în acest sens săptămâna viitoare”, a spus el luni. Altfel zis, coboară Socialismul jos din pod. O astfel de măsură va produce iritare tocmai în cercurile financiar-bancare, care l-au creat și l-au propulsat pe Macron ca președinte.

3. Creșterea deficitului. Macron se dorește un model pentru Europa: până la alegerea sa ca președinte, Franța a depășit timp de zece ani la rând pragul „mitic” de 3% pentru deficit impus de Bruxelles. Din 2017, deficitul a scăzut sub 3% și rezultatele austerității se văd astăzi în stradă.

Sare deficitul în aer

Potrivit mai multor analiști economici citați de Les Echos, măsurile anunțate de Macron ar putea duce deficitul anului viitor la peste 3,5%, față de 2,8% cât se estima până acum.

Bruxelles-ul a avertizat deja Franța săptămâna trecută că riscă să fie supusă procedurii de „deficit excesiv”, ceea ce înseamnă depășirea timp de doi ani la rând a pragului de 3%, sau un an a pragului de 3,5%.

În plus, Italia, aflată într-o dispută cu Bruxellesul pe tema deficitului bugetar, s-ar putea folosi de exemplul Franței. La fel, și alte țări, sătule de austeritatea impusă de UE, s-ar putea ridica împotriva rigorismului bruxellez.

 

Un discurs degeaba: protestele au continuat

Patosul lui Macron nu și-a produs efectele scontate. Potrivit unui sondaj al institutului Odoxa, 59% dintre francezi nu au fost convinși de discursul său. Protestele au continuat marți pe tot teritoriul Franței. S-au înregistrat blocaje, baraje și manifestații în toate departamentele din Hexagon. Uniunea Națională a Liceelor (UNL), un sindicat al elevilor din învățământul secundar, a chemat ieri la o „marțe neagră”, cu ocuparea și blocarea unităților școlare, ca protest față de reformele din Educație. Peste 170 de licee din toată Franța au participat la protest. În multe locuri, liceenii au coborât în stradă, recurgând la blocarea arterelor de circulație. La Paris, în Piața Saint-Michel, a avut loc o mare manifestație comună a studenților și liceenilor. Funcționarii Centrului de Finanțe Publice se află în grevă din 9 decembrie, iar Camerele de Comerț și Industrie vor intra în grevă în zilele următoare.

 

Te-ar putea interesa și: