Răspunsurile sale sunt scurte şi la obiect. De multe ori te trezeşti că îţi trânteşte un „habar n-am” sau „nu ştiu”. Şi nici nu îţi dai seama dacă este sincer sau pur şi şi simplu nu vrea să răspundă la o întrebare delicată. Aşa că mă aşteptam ca interviul de ieri de la emisiunea Evenimentul Zilei să fie unul dificil. Dar din care am învăţat câteva lucruri interesante despre politicianul Iohannis.

La prima vedere, ceea ce îl distinge de alţi politicieni este discursul atipic. Un amic, sociolog experimentat, care a urmărit prestația de ieri a primarului Sibiului, îmi spunea că a fost surprins că l-a văzut pe Iohannis zâmbind şi râzând și că nu îl știa capabil să facă asta. Prim-vicepreşedintelui PNL i s-a mai reproșat și cu alte ocazii că vorbește prea puțin, că este “moale”, că nu este suficient de bătăios. Că este altfel decât Antonescu, Ponta, Băsescu, politicieni cu replica mereu pregătită, capabili să-şi expună părerea în legătură cu orice subiect, la orice oră din zi şi din noapte. Întrebat  în legătură cu acest presupus defect al său, răspunsul de ieri al lui Iohannis a fost: “Înțeleg că ar fi bine să vorbesc mai mult, să fiu mai elocvent, deocamdată nu sunt”. Nu știu dacă această atitudine a sa îi poate fi utilă într-o dezbatere politică dură, în care este contrazis și atacat din toate direcțiile. Poate să pară slab și ușor de condus. Dar contrastul cu Ponta poate lucra și în favoarea sa, tocmai pentru că, spre diferență de președintele PSD, pare serios și pus pe fapte, nu pe vorbe.

Am mai înţeles că în PNL, o să asistăm, cel mai probabil, la o preluare de ştafetă  paşnică de la Crin Antonescu. Iohannis s-a înscris în PNL în februarie 2013. Aflat la cel de-al patrulea mandat în funcția de primar al Sibiului și fiind unul dintre cei mai populari edili, Iohannis nu a ținut să facă valuri în politica națională. Decizia sa de a se înscrie în partidul condus de Crin Antonescu a fost percepută la acea vreme drept o lovitură de imagine, dar s-a dovedit a fi o lovitură de imagine cu bătaie pe termen lung. A ales să-și conserve imaginea și să nu se amestece în politica dâmbovițeană.  Dar după 25 mai se pare că lucrurile se vor schimba radical. Am văzut un Iohannis care nu exclude varianta de a prelua conducerea partidului, în eventualitatea în care PNL obține un scor slab la europarlamentare. Dar atât Antonescu, dar și Iohannis încearcă și speră într-o predare de ștafetă pașnică. Un transfer de putere lin, fără conflict, fără crearea de falii şi fără Congres. Atipic pentru PNL, un partid jucăuș și imprevizibil, unde surprizele sunt la ordinea zilei.

Reticența și greutatea cu care în final a acceptat să răspundă la întrebarea: “În ce situație v-ați asuma președinția partidului?” demonstrează nu faptul că nu vrea să își asume cea mai înaltă funcție în PNL, ci că nu vrea să îi ostilizeze pe cei care nu fac parte neapărat din tabăra Antonescu. Avantajul său este acela că nu are cine să îl conteste în PNL. Tăriceanu s-a descalificat singur în ochii colegilor de partid atunci când a preferat să sară în barca Puterii și la șefia Senatului lăsându-i pe liberali în Opoziție. Fără nicio îndoială, dacă ar fi rămas în partid, acum am fi asistat o foarte interesantă bătălie Tăriceanu- Iohannis. Nu cred în scenariul enunțat de Iohannis potrivit căruia Antonescu , dacă pleacă de la șefia PNL, va rămâne prezidențiabilul partidului. O poveste spusă pentru a nu genera o furtună în PNL, în condițiile în care oricum apele nu sunt liniștite.

Aș mai remarca şi faptul că a dorit să sublinieze că nu a solicitat susținerea lui Dan Voiculescu în 2009 pentru funcția de premier și mai mult, că nu a avut nicio discuție cu acesta din momentul în care s-a înscris în PNL și că nici nu vrea să aibă. De altfel, subiectul Voiculescu a fost singurul care l-a enervat. Iar prin asta, Iohannis demonstrează nu doar detaşarea de Voiculescu, dar şi detaşarea de una dintre deciziile politice care l-au costat scump pe Crin Antonescu. Deși tandemul cu Antonescu funcționează indirect chiar din momentul în care s-a înscris în partid, Iohannis nu este dispus să (p)reia punctele slabe ale președintelui PNL.

Indiscutabil, chiar dacă a jucat un rol important în contextual prezidenţialelor din 2009, Iohannis rămâne un politician proaspăt. 5 ani mai târziu, îl văd dispus să se implice mult mai mult decât a făcut-o în 2009, din postura de lider al PNL şi chiar prezidenţiabil al liberalilor sau chiar al Dreptei. Va reuşi să se impună? Rămâne de văzut. Eu zic că e foarte interesant de urmărit.