Valentino, Louis Vuitton, Prada, tricourile celor de la AC Milan şi blănuri de mii de euro sunt fabricate pentru celebrele firme în România.
Multe produse de lux care au emblema unor firme cunoscute în întreaga lume şi sunt preferate de vedete de pe tot globul sunt realizate la noi în ţară. Le vedem însă doar în magazinele de lux din Italia, Franţa sau SUA. Românii care le vor fac adevărate pelerinaje în oraşe precum Milano, pentru astfel de achiziţii. Sunt convinşi că sunt fabricate în Italia.
De fapt, totul se petrece sub nasul lor. Moda lumii se fabrică în orăşele din centrul ţării, unde se ajunge cu greu, pentru că drumurile sunt dezafectate, în cartiere periferice din Bucureşti sau foste CAP-uri. Salariul unui confecţioner este acelaşi, indiferent de comanda pe care o realizează.
Lucrând în sistem lohn pentru a supravieţui, firmele româneşti au în portofoliu colaborări cu Dolce & Gabbana, Patrizia Pepe, Gas, Diesel, pantofi Prada, Paco Herrero, Calvin Klein sau Nike. În plus, unele dintre cele mai scumpe şi mai dorite genţi din lume, Louis Vuitton, se fac în apropiere de Sibiu. Echipele din Champions League se îmbracă din Rahova, iar blănurile marilor case de modă se nasc într-un fost CAP.
HAINE
Dolce & Gabbana - la Turnu Măgurele
Într-un oraş din sudul ţării, în care locuitorii trăiesc în principal din confecţii, se fabrică haine exclusiviste care ajung apoi în magazine celebre din Europa şi chiar din America. Muncă românească, precizie italienească
Te întâmpină pe strada Mihai Bravu din Turnu Măgurele câteva tarabe cu confecţii, înghesuite pe umeraşe unele peste altele. Lângă ele, aparent o fabrică ce produce astfel de haine obişnuite, „Manufactura“. Înăuntru, realitatea se schimbă. Aici sunt produse haine de lux pentru Valentino, Dolce & Gabbana, Patrizia Pepe, Gas, Diesel, Pianura Studio.
Imediat cum păşeşti în atelierele de lucru, pe hol, zeci de baloţi de materiale aşteaptă să fie desfăcuţi. Într-o sală mare, cu mese şi utilaje imense, două muncitoare, în halate albastre, de o parte şi de alta a unei mese, aranjează un tricot negru. Nu scot un cuvânt. În încăpere răsună doar zgomotul utilajelor şi muzica energică a lui Pepe. Mişcările femeilor sunt precise, suprapunerea se face „la linie“, după ce materialul este mângâiat de mâinile iscusite ale muncitoarelor. Pe perete, într-o mapă de plastic, câteva pietricele de culori diferite şi un cod. Deasupra stă scris cu litere de-o şchioapă, „Pietre Swarovski“. Într-o încăpere micuţă, o doamnă, la un birou, împătureşte o bluză bleu, pe care se poate citi uşor: „Dolce & Gabbana“. O imprimantă imensă, unde se fabrică modelul hainelor, ia naştere aici, pe hârtie. La etaj însă totul ia o întorsătură nouă.
Dolce & Gabbana, pe bandă
Răsună doar maşinile de cusut bej, aburul din fiarele de călcat. Cum intri, de o parte şi de alta, femei îmbrăcate în halate albastre îşi văd liniştite de treabă, în linii de producţie aranjate în formă de „U“. Majoritatea poartă ochelari. Maşinile sunt ordonate una în spatele celeilalte, ca la şcoală.
Operaţiunile sunt bine împărţite. Totul începe chiar de la doamna de la intrare, care are pe masă mai multe benzi negre din satin, pe care scrie „16“. De aici porneşte confecţionarea. Femeia numără benzile rapid, cu mâinile sale mici, concentrată, încât i se poate vedea doar cruciuliţa de aur pe care o poartă la gât. Materialul îl predă următoarei confecţionere, care îl încreţeşte. Ulterior, satinul negru este asamblat în bucăţi de două câte două şi i se aplică o jupă. Din mâinile muncitoarelor vor ieşi fuste Dolce & Gabbana, care vor pleca apoi la export.
Niciun detaliu despre locul de provenienţă. Emilia Bimbaşa explică faptul că reprezentanţii celebrei firme preferă să poziţioneze această informaţie în lateralul bluzei, lângă hologramă, de unde nu iese în evidenţă. Măsura este luată numai pentru hainele Dolce & Gabbana care vor ajunge în Europa, nu şi pentru cele pentru SUA. În camera „prototip“ se află câte un model din ce s-a produs. Pe o rochie, Patrizia Pepe, eticheta firmei şi preţul: 167 de euro.
GENŢI
Louis Vuitton, made in Cisnădie Imprimeurile cu cireşe de mii de euro, purtate ţanţoş şi neapărat la vedere de doamnele cu dare de mână, nu sunt fabricate în Franţa, ci într-un oraş din centrul României, într-o fabrică unde se ajunge pe un drum anevoios, dezafectat. Discreţie totală
Componentele genţilor de lux Louis Vuitton sunt făcute în apropiere de Sibiu, la Cisnădie şi Avrig, de fabrica Somarest. Ele sunt realizate de muncitori români încă de acum cinci ani, într-o discreţie totală, pentru ca apoi să ia calea Europei pentru a fi asamblate şi etichetate „Made in France“. Astfel, posibilitatea ca genţile să fie contrafăcute scade, iar eticheta oferă garanţia că sunt autentice.
Responsabilii de comunicare ai firmei Somarest sunt foarte zgârciţi în a oferi informaţii despre celebrele genţi ale căror componente le trec prin mână. „Întrebaţi-l pe domnul Louis Vuitton, noi nu vă putem oferi informaţii“. L-am întreba dacă am putea, păcat că domnul Vuitton a murit acum mai bine de 100 de ani. Singurul detaliu pe care oficialii de la Cisnădie ni l-au oferit a fost faptul că angajaţii de aici fabrică o gamă variată de accesorii, de la mânere la etichete.
„Telefonul fără fir“
Primarul din Cisnădie, Johann Krech, se bucură că numele oraşului său se leagă de acest brand, dar îi pare rău că totul este la nivel de bârfă. Nimic oficial. Nici chiar odată ce-ai călcat pragul Somarest nu ai vreun indiciu că genţile Louis Vuitton s-ar fabrica aici. În afară de angajaţii care le lucrează şi ştiu de existenţa lor, doar câţiva locuitori au habar de activitatea firmei. Totul se petrece pe principiul „telefonul fără fir“. „Discreţia este menţinută. Nu se face niciun fel de referire că la Somarest s-ar produce aceste genţi“, îşi arată dezamăgirea Johann Krech, convins că ar atrage şi alţi investitori în regiune.
Până atunci însă, genţile continuă să fie făcute într-o discreţie precum cea a domnului Vuitton astăzi, în centrul ţării, într-o zonă industrială, unde se poate ajunge cu greu. Sunt genţi purtate de vedete de la Hollywood, realizate de muncitori care nu visează să ţină vreodată una pe umăr. Sunt fabricate într-o ţară în care promisiunile curg lanţ şi într-un oraş unde primarul speră să repare drumul dezafectat până la primăvară. FOTBAL
Champions League, echipată în Rahova Echipamentul echipelor de fotbal care evoluează în cupele europene este produs în România. AC Milan şi Juventus Torino au fost îmbrăcate de o firmă din Galaţi, Cozamin, care a avut o colaborare cu Lotto. În cartierul bucureştean Rahova, pe Strada Garoafei, au fost fabricate, într-un mic atelier, echipamente pentru echipe care au evoluat în Liga Campionilor. PSV Eindhoven din Olanda, Kaiserslautern din Germania, Sunderland din Marea Britanie şi Flamengo din Brazilia. Firma bucureşteană Total Team lucrează în sistem lohn cu firme din domeniul echipamentului sportiv. În portofoliul lor intră Puma, Nike, Diadora, Le Coq Sportif, Guess, Cotton Belt, Dorothy Perkins, Guess, Kappa, Calvin Klein. Dar nu se opresc aici. Se pot lăuda că i-au îmbrăcat pe jucătorii de la Juventus Torino sau pe cei de la AC Milan.BLĂNURI La Beriu, în Hunedoara, se fabrică cele mai scumpe haine de blană din lume, cu preţuri de câteva mii de euro. Într-un fost CAP, confecţionerele realizează produse finite pentru Armani, Roberto Cavalli sau Gianfranco Ferre. Blănurile „călătoresc“ apoi spre Milano, Paris, Roma sau New York. Luxoasele haine Cavalli se nasc la CAP PANTOFI
Italianul se încalţă de la Bihor Romică Sburlea este inginer încălţăminte şi, în urmă cu 15 ani, a început o mică afacere, ca producător de încălţăminte. Firma pe care o păstoreşte, Algero, din Bihor, fabrică încălţăminte în sistem lohn pentru mărci de lux, celebre în întreaga lume şi ale căror produse de lux poţi jura că poartă eticheta „Made in Italy“. Dior, Geox, Prada, Paco Herrero sau Fornarina sunt mărci renumite în întreaga lume, pentru care a lucrat bărbatul. Toate perechile de încălţări care ies din mâinile celor 50 de angajaţi de la Bihor iau drumul magazinelor exclusiviste din Europa, imediat după ce au fost finisate. O pereche de încălţări produsă la Bihor costă cel puţin 200 de euro. Despre colaborarea cu Prada, Romică Sburlea îşi aminteşte că a durat puţin, adică o stagiune, pentru că „firma avea un mod ciudat de luat comenzi“. Pentru că trebuie să producă la un nivel ridicat şi într-un timp relativ scurt, nu toţi angajaţii au reuşit să facă faţă cerinţelor, iar ca atare şi-au căutat un alt loc de muncă. OLTENIA
H&M şi Next de Caracal vând rebuturi
Oraşul minunilor, Caracal, a devenit una dintre destinaţiile preferate ale împă timitelor de shopping din sudul ţării. Locul care atrage iubitoarele de modă este o încăpere micuţă, devenită magazin de desfacere al produselor H&M şi Next, confecţionate chiar la Caracal, în fabrica de confecţii Romaniţa. Oraşul din judeţul Olt, aflat la numai 50 de kilometri de Craiova, atrage cumpărătoarele de toate vârstele. Fie că se deplasează până acolo cu maşina personală, microbuzul sau trenul, adolescentele şi doamnele se înghesuie într-o încăpere mică de la parterul fabricii Romaniţa unde probează de zor produsele H&M „made in Romania“.
„Ne atrag în special preţurile, care sunt mult mai reduse decât cele din magazinele din Europa. Ca să nu mai vorbim de calitate. Parcă avem şi mai multă încredere când ştim că sunt făcute în România. Oricum, pe toate produsele comercializate pe la noi, indiferent de firmă, scrie «Made in China» sau «Bangladesh». Aşa că nu mă deranjează ca o dată la două luni să străbat cei 50 km până la Caracal să-mi reînnoiesc garderoba“, spune craioveanca Maria Procopie. Femeia ştie micul secret al preţurilor reduse, la fel ca toate clientele de la Romaniţa: în magazinul de desfacere se comercializează rebuturi, adică produsele care au mici defecte care nu le permit exportul către lanţurile de magazine din afară. Aşa se face că bluzele ajung la 20 de lei, tricourile la 10-18 lei şi rochiile la 40-50 de lei. (Gabriela Zanfir)