Sursa: EVZ Este de notorietate că România nu a fost primită în spațiul Schengen. După iată aproape 15 ani de cînd suntem membri cu drepturi depline în Uniunea Europeană se demonstrează că de fapt suntem cetățeni de rangul doi. Ca în fabula lui Grigore Alexandrescu, care spunea că „Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate/Este egalitate”.
Penița poetului târgoviștean e nemiloasă și sună și mai dur în condițiile actuale: „Noi, fraţii tăi, potaie!/O să-ţi dăm o bătaie/Care s-o pomeneşti. (...) Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,/Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
Din nefericire, revolta populației a început să se tempereze. Nu am date și nici nu cred că autoritățile române au pus batista pe țambal. Nu ar avea decât unic scop să ascundă incapacitatea unor demnitari care n-au știut să gestioneze acest proiect profund național. Dacă suntem profund onești cu noi înșine trebui să recunoaștem că ne-intrarea în Schengen este un dezastru, cel puțin diplomatic. Este un Stalingrad al integrării europene!
Nici nu mă mai interesează vinovați. Nu vreau să cadă capete. Vreau până la urma urmei soluții! E deja o axiomă că unele țări nu ne doresc. Dar atitudinea asta sado-maochistă mă scoate din sărite. Milogeala asta, meteahna asta mioritică a destinului asumat, implacabil, îmi ucide spiritul. Faceți ceva ca să ne vrea, constrângeți-i cumva!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recent, europarlamentarul Eugen Tomac a contestat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), decizia Consiliului JAI prin care României i s-a respins intrarea în Schengen. A consultat juriști eminenți din UE, foști judecători, a băgat mâna adânc în propriul buzunar și s-a dus în instanță. Statul român, de fapt guvernanții n-au făcut-o.
Hai să plec de la premiza că un stat nu putea să facă asta, că tensionam relațiile cu tot UE-ul, că diplomația e altfel, că bla, bla, bla...Poate o fi așa! Dar de multe ori un stat când nu are pârghii directe, apelează și la canale neoficiale pentru a își sprijini interesele. Iar interesele naționale sunt peste cele de partid, cu mult peste cele personale.
Refuz să gândesc problema Schengen într-o chestiune politică, de partid. Sunt convins, profund convins că și statul român, evident nu public, trebuie să-l susțină pe Eugen Tomac! Din datele pe care le am, Eugen Tomac chiar are șanse de reușite. Bașca că printr-un artificiu juridic și strângerea 100.000 de semnături va implica și Parlamentul European în acest proces.
Repet, nu judecați în cheie politică. Miza este una singură: România!
Recomandările noastre
