Astfel, 420 din cele 600 de persoane de etnie romă înregistrate la primărie au certificat de handicap, iar dintre acestea peste 100 sunt copii sub 14 ani. Cum numărul persoanelor cu handicap, în special cel al copiilor, a crescut de la o lună la alta, autorităţile locale au cerut ca bolnavii să fie consultaţi de mai mulţi medici de specialităţi diferite.

„Ni se trage din neam”

Cum văd un străin pe strada lor, romii din satul Lunca se adună ciopor, în speranţa că primesc ceva. Copiii care până nu demult alergau sprinten pe uliţă sunt chemaţi şi obligaţi să simuleze o boală, de regulă psihică. „Fetiţa asta nu vorbeşte, are 4 ani, face pe ea, e handicapată, o ştie tot satul”, îşi prezintă o femeie odrasla, un înger de copil care, în afară de faptul că era murdar, nu prezenta niciun simptom de boală. Inocentă, fetiţa nu intră în jocul adulţilor şi spune răspicat că are 4 ani şi-i place să se joace cu păpuşa.
 
„Nu o mai întrebaţi de vorbă că acum face o criză”, ne avertizează un bărbat din mulţime, vizibil deranjat că fetiţa a vorbit când nu trebuia. „Suntem un sat întreg de handicapaţi, ni se trage din neam. Eu am doi copii, amândoi sunt hadicapaţi. Nu vorbesc şi fac pe ei, i-a văzut şi doctorul”, adaugă Mioara Mutu.

„Ca să obţină certificat de handicap, înainte de control îşi sedează copiii, îi lovesc ca să plângă”, afirmă asistenţii sociali. De altfel, în urma reluării anchetelor sociale, au descoperit că mulţi dintre micuţii diagnosticaţi cu handicap grav erau perfect sănătoşi. „În ancheta socială am specificat faptul că unii dintre micuţi sunt normali, că nu au handicap fizic sau psihic. Dar degeaba, medicul le-a reînnoit certificatul de handicap grav. De părerea noastră nu ţine nimeni cont, pentru că un act medical semnat şi parafat de un doctor specialist nu poate fi contestat de nimeni”, afirmă asistentul social Veronica Fuiorea.

Plângere la colegiul medicilor

Pentru minorii cu handicap grav, statul este obligat să angajeze unul dintre părinţi ca asistent social, cu un salariu de 630 de lei, la care se adaugă alocaţia dublă de 84 de lei. Dacă minorul are un handicap accentuat, părintele primeşte indemnizaţie de însoţitor de 460 de lei. Astfel, pentru persoanele cu handicap din Bujoreni, statul alocă lunar 240.000 de lei.

În ultimele trei luni însă, autorităţile locale au primit mai puţini bani. „Diferenţa de bani trebuie să o punem de la bugetul local, dar nu avem de unde. Când au văzut că nu le dăm toţi banii, s-au dat în vileag unii pe alţii. Îşi strigau în gura mare că primesc bani pe boli închipuite. Atunci am decis să cercetăm în amănunt”, spune Alexandru Roşu, primarul comunei Bujoreni. Primăria a făcut plângere la Colegiul Medicilor Vâlcea, la Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi la Consiliul Judeţean Vâlcea şi a cerut ca toate persoanele cu handicap să fie consultate de mai mulţi medici de specialităţi diferite.