Ludovic Orban este protagonistul unui nou scandal de presă. Au ieșit la iveală înțelegerile bănoase pe care le avea cu unii ziariști, plătiți pentru a-i susține interesele. Încă un episod jenant în care sunt amestecate cam aceleași nume.
O știre venită din surse PNL sau AEP ne-a atras atenția zilele trecute: Ludovic Orban, cât a fost președinte al PNL, a dat bani unor ziariști, în nume personal, ca să fie sigur că sunt înjurați cu sârg adversarii politici. Care în ultima vreme nu se mai numeau PSD și Liviu Dragnea, ci Klaus Iohannis și Florin Cîțu. A finanțat campanii de presă anti-prezidențiale pentru că nu a mai fost susținut pentru șefia PNL. A dat bani unor ziariști, ca la chefurile cu lăutari, cu dedicație clară: Să moară toți dușmanii mei!
Ludovic Orban pare să nu învețe niciodată din greșeli. A scăpat de un dosar penal în care era acuzat că vroia să ia bani de la un om de afaceri pentru a-i da la presă, dar cu prima ocazie a profitat cât a putut de banii publici alocați partidelor pentru promovare ca să-și susțină interesele personale. Un mod de a face politică care pare inspirat din cugetările clasicului Nicolae Guță: Ce mor dușmanii mei/Că fac ce vreau cu ei/Că n-au valoarea mea/Și nici puterea mea! Numai că lucrurile nu stau deloc așa...
Potrivit bugetul.ro, al lui Iosif Buble, sumele nu erau deloc mici și se împărțeau astfel: Oreste Teodorescu ar fi fost plătit din bani publici de PNL cu 35.000 lei pe lună, echivalentul a 7.000 de euro, Dan Bucura – 17.000 lei/lună, echivalentul a 3.500 de euro pe lună, Oana Stănciulescu – 15.000 lei/lună, aproximativ 3000 de euro pe lună și cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, celebrul ecrivain, Grigore Cartianu – 12.000 lei/lună, un mezelic de 2.500 euro pe lună. De ce erau plătiți cu sume uriașe este evident citind pozițiile lor vis-a-vis de politică și politicieni. Aveau un singur om în care credeau: Ludovic Orban. Cel care dădeau ordin să fie achitate facturile lunare. Două calități care-l făceau să fie cel mai înalt, cel mai corect, cel mai deștept politician din România.
Am verificat și eu această informație și vă pot spune că așa stau lucrurile. Ca să fie cel mai tare politician, Ludovic Orban plătea din fonduri publice o mână de ziariști care apăreau ca independenți pe la toate televiziunile și cântau aceeași manea de presă, exersată intens și pe rețelele sociale. Un moft politic de vreo 40.000 de euro pe lună. Se mai dădeau bani și altora ”organe” de presă, dar măcar acolo se emiteau facturi clare.
Nu vă închipuiți că intrau toți la acest festin, sau că audiențele jucau vreun rol. Ludovic Orban împărțea bani la presă ca la un concert cu Vali Vijelie: ”Strigă cu mine, strigă cu mine/Te iubesc, te iubesc, ce mult te iubesc/Numai cu două cuvinte/Îmi faci viața mai fierbinte/Și zilele fericite/Viața mea, viața mea...”. Astfel Realitatea TV, un bastion pro-Orban și anti-Iohannis, lua partea leului, de 100.000 de euro pe lună, cât RTV, Digi24 și B1TV la un loc. Mai apărea cu sume mici și falimentara revistă Newsweek de România unde se aruncau niște firimituri, parcă vorbim de 3.000 de euro pe lună, puțină consultanță la Kensington, restul era pe prietenie.
O situație care în Austria a dus ieri la demisia cancelarului Sebastian Kurtz, în România provoacă zâmbete jenate și tăcere din partea colegilor și urlete din partea celor prinși cu mormanul de bani în buzunar. Dar este de înțeles. Știți de ce G4 Media a lui Dan Tapalagă și Cristian Pantazi nu a făcut scandal? Pentru că iau în același mod bani de la USR PLUS, Cristian Pantazi fiind consultantul politic al lui Dan Barna. Bănuiesc că și la PSD se găsesc jurnaliști pe statele de plată, singurii care nu dau bani sub nici o formă fiind cei de la AUR, iar acest lucru se vede. Sunt cei mai înjurați politicieni. Este zona politică în care toată lumea simte nevoia să-și arate echidistanța și înalțimea principiilor. Este drept că și comportamentul infantil al lui George Simion ajută la conturarea unei imagini proaste, dar AUR nu beneficiază din partea unor jurnaliști de nici o circumstanță atenuantă.
Ar mai fi multe de spus, dar cred că este suficient. Din păcate...