Votul liber este probabil cea mai importantă trăsătură a democraţiei tradiţionale. Din acest motiv, atât democraţia, cât şi votul liber au traversat împreună o istorie tumultuoasă.
Alegerile mai mult sau mai puţin libere care aveau ca scop stabilirea şi consolidarea unei forme de guvernare, au fost prezente încă de la începutul istoriei. În Grecia Antică, în Roma Antică, precum şi în Evul Mediu, votarea liberă era un fenomen neaşteptat pentru acele vremuri, dar prezent în rândul societăţilor umane. Astfel. pentru alegerea stăpânitorilor Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, sau pentru alegerea papilor din conducerea Bisericii Catolice, votarea era imperios necesară.
În India anului 920 după Hristos, tamilii din sudul subcontinentului votau deja pe frunze de palmier. În Arabia străveche, liderii erau de asemenea aleşi prin vot, cum a fost şi cazul califilor Uthman şi Ali din cadrul califatului rashidin, potrivit descopera.ro.
Primele forme clare de democraţie au apărut în Grecia Antică, mai precis în oraşul-stat Atena. Însă acolo, doar bărbaţii atenieni care îşi terminaseră pregătirea militară aveau dreptul de a vota. Procentajul populaţiei ateniene care vota liber în acele timpuri varian între 10-20 % dintre toţi locuitorii cetăţii. Femeile aveau drepturi şi privilegii limitate şi erau cu greu considerate cetăţeni.
Primele alegeri în care aveau dreptul să voteze toţi cetăţenii indiferent de sex, orientare politică, clasă socială sau religie au avut loc de abia în Perioada Modernă.
Votul liber, aşa cum îl considerăm după standardele prezentului, a apărut aproape concomitent în regatul Angliei şi în Statele Unite, undeva la sfârşitul secolului 19.