Liga Profesionistă de Fotbal a fost înființată în 1992, atunci când mai mulți președinți i-au dat o lovitură lui Mircea Sandu.
Florin Prunea, manager general al echipei Dinamo, declara în această săptămână că Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal, visează de mulți ani să desființeze Liga Profesionistă de Fotbal. Scopul este acela de-a pune mâna pe banii proveniți din drepturile de televizare ale jocurilor din Liga I - 28 de milioane de euro pe sezon.
Între FRF și LPF se duce un „Război Rece” de mulți ani. El a început în perioada în care Federația era condusă de Mircea Sandu, iar la Ligă domnea Dumitru Dragomir. Neînțelegerile s-au amplificat după ce„Nașu’” și „Corleone” au fost înlocuiți de Răzvan Burleanu și Gino Iorgulescu. În timp ce primul președinte iese des la rampă, cel de-al doilea preferă să conducă din umbră și să-și lanseze mesajele prin intermediul secretarului general Justin Ștefan.
LPF s-a născut în 1992, la inițiativa mai multor președinți ai echipelor din prima divizie. În capul răsculaților s-a aflat Jean Pădureanu, conducătorul Gloriei Bistrița la acea vreme. Erau timpurile în care celebra „Cooperativă” începea să-și întindă tentaculele peste fotbalul autohton.
Dumitru Dragomir a fost cooptat să devină vicepreședinte la LPF. Alături de „Corleone” se afla Ion Alecsandrescu, președintele echipei Steaua, iar președintele forului a fost ales Mircea Angelescu. Fostul șef al Federației Române de Fotbal se certase cu Mircea Sandu și Bella Kassai, cărora le înlesnise, după Revoluție, ascensiunea către vârful fotbalului românesc. Pe de altă parte, nu părea un opozant redutabil și primise „un os de ros”, un for nou înființat, fără mare influență la acea vreme.
Dragomir redă în cartea „Meciurile vieții mele” discuția pe care a avut-o cu Jean Pădureanu în 1992:
Jean Pădureanu: - Măi Mitică, noi echipele din Divizia A am înființat Liga Profesionistă și ne vom separa de Federația de Fotbal.
Dumitru Dragomir - S-a întâmplat ceva ce eu nu am aflat?
J.P. - Da, nea Mircea Angelescu nu este mulțumit de comportamentul lui Mircea Sandu și al lui Bela Kassai și vrea să-i lase în plata Domnului la FRF.
D.D. - Și eu ce rol să joc în chestiunea asta? La fotbal nu mă întorc, am muncit prea mult și am pătimit la fel fără să am vreo vină.
Dragomir ezita să revină în fotbal, pentru că nu-și rezolvase problemele cu justiția. „Procesul meu încă nu se terminase, încă aveam amintiri neplăcute și prin minte încă îmi treceau figurile unor oameni din fotbal pe care îi ajutasem, iar ei mă loviseră. Jean mă cunoștea prea bine, știa ce gândeam, ce și cui reproșam”, scrie Dragomir. În cele din urmă, „Corleone” a acceptat și a intrat în joc.
„M-am pus pe treabă. Am propus să urmăm exemplele Țărilor în care fotbalul era puternic, era o afacere și se obținea performanță - în primul rând Italia, un campionat pe care-l cunoșteam bine, și Spania. Am lucrat discret, dar eficient și curând am reușit să definitivăm statutul Ligii și am pus la punct buna funcționare - cu puțin ajutor și din partea Federației de Fotbal.
În primii doi ani, parcursul Ligii a pornit firav. Nea Mircea nu era rupt de Federație, de fapt el dorea să conducă și Liga, și Federația, dar le nemulțumea pe amândouă! S-a mai și îmbolnăvit și nu mai putea să profeseze. După acest accident nefericit s-au făcut primele alegeri democratice la Ligă. Pentru funcția de președinte am concurat eu și Mircea Pascu, fostul președinte al FRF, în fața căruia am câștigat detașat cu multe voturi în plus”, rememorează Mitică traseul de la funcția de vicepreședinte la cea de președinte al LPF.
Dumitru Dragomir spune că n-a primit salariu timp de 18 ani. Deși LPF era numită „Liga lui Mitică”, „nu era a mea, ci a unor oameni cu mulți bani și multe capricii”, zice Mitică.