Cațavencu a devenit țintă a Sistemului, „am fost infiltrați, ascultați, ni s-au dat spargeri în redacție, ni s-au scos și editat stenograme cu aspect defăimător”, povestește Liviu Mihaiu despre începutul sfârșitului trustului media, într-un interviu exclusiv acordat Evenimentului zilei. Când vine vorba și despre şpaga dată de Sorin Ovidiu Vîntu pentru funcția de guvernator al Deltei Dunării, cunoscutul jurnalist crede că a fost „peștișorul de aur în «cestiune»” și acum adună probe se cheme în judecată DNA-ul, de la care va cere daune morale.

 - Ileana Ilie Ungureanu: Vă numărați printre cei care au introdus în societatea românească un stil nou de gazetărie: informația amestecată cu umor. Care era obiectivul de atins al „Cațavencu”?

- Liviu Mihaiu: Obiectivul era o antipresă. O reacție la oficioasele comuniste. Prelungirea mustăților și a coarnelor de pe portretele dictatorului din manualele de scoală comunistă. Satira ca mod de leac. Primul care a semnalat valoarea ei a fost Nicolae Manolescu. Eugen Ionesco o citea... Toate titlurile de azi au metabolizat stilul Cațavencu. Da, a fost un mare fenomen, se vorbea despre Cațavencu în universitățile de presă occidentale, eram o scoală „shaolin” a presei... Mă rog, peacolo a trecut toată lumea să vadă fenomenul - de la Horațiu Mălăele și Florin Călinescu, la Nicușor Dan (când era student) sau Emil Constantinescu. Iar Corneliu Coposu o numea „cea mai serioasă revistă din România”.

- Vă e dor de vremurile acelea?

- Da... pentru că dezbaterea avea mult mai mult farmec și umor decât „hatereala” de azi. Acum până și făcătorii de umor sunt sudalmiști de gen #săcrăpi. În paternul comportamental al ziariștilor și intelectualilor contemporani a intrat, din păcate, acest nou mod de a critica: înjurătura și calomnia definitivă. Aduceți-vă aminte de balul AC, care era, practic, evenimentul anual al Presei și Politicii. După care, a doua zi, începea lupta dintre cele două.

- Ce s-a întâmplat de „Cațavencu” s-a rupt în două: presiuni editoriale, lipsa banilor? Sau de vină au fost orgoliile şi neînțelegerile dintre colegi?

- Cațavencu a fost crescut liber, fără stăpân. Avea comportament de mustang. Nu puteai să-i pui căpăstru sau căluș. Din păcate vânzarea către Sorin Ovidiu Vîntu a trustului Cațavencu a fost fatală. Mircea Toma și cu mine neam opus de două ori consecutiv la această vânzare. Până la urmă o jumătate de redacție a plecat întemeind revista Kamikaze, eu am rămas la Radio Guerrilla, iar ceilalți au făcut „Cațavencii”, rămânând fără sigla originală „Academia Cațavencu”, siglă „smulsă” la o licitație de către fostul ofițer de afaceri DIE, Dan Adamescu (patronul decedat de curând al României Libere), prin intermediul unui ziarist acoperit, la ordinul camarilei de cazarmă din jurul fostului președinte.

- Vreți să spuneți că a intervenit aşa-zisul Sistem?

- Ceea ce le-am spus colegilor mei la prima vânzare de acțiuni a fost perfect îndeplinit de către istorie: Cațavencu a devenit țintă, am fost infiltrați, ascultați, ni s-au dat spargeri în redacție, ni s-au scos și editat stenograme cu aspect defăimător. Realitatea- Cațavencu a fost primul trust băgat în faliment la ordinul direct al președintelui Băsescu și mijlocit de infractorul Blejnar - venit de trei ori, ca șef al ANAF, asupra trustului pentru a-l închide. După aventura Elan Schwartzenberg, trustul a trecut în mâinile favorabile serviciilor secrete, unde se află și la această oră. Pentru presă, cea mai mare problemă este că a ajuns o „afacere de stat”. Nimeni, în afară de oamenii sistemului, nu mai are curaj să investească în presă.

- Dar experiența Realitatea- Cațavencu cum ați trăit-o?

- Realitatea-Cațavencu risca să devină cel mai puternic trust de presă din România. Acolo au fost toate numele mari de azi de la TV, cele mai bune emisiuni de gazetărie cu ștaif și fără patimă. Până când a început războiul de dinaintea alegerilor din 2009. Momentul „Pixelul Albastru”.

- Nici Radio Guerrilla nu avut o viață simplă... CNA a retras toate licențele în 2013.

- Radioul a trecut prin faze succesive de atac din partea noilor deținători ai trustului. Păcuraru&Gușă ne-au hărțuit în judecată, ne-au spart ușa la antenă și ne-au scos cablul din priză vreo patru ore, ca metodă de intimidare. În final, pentru a scăpa de ei, am inițiat o negociere de transfer a licențelor de radio de la acest trust ostil susținut de Sistem, pe care „operatorii” au tratato ilegal ca pe-o tranzacție financiară, astfel încât li și ni s-au confiscat, printr-o decizie CNA, cele 24 de licențe de radio, din care am redobândit anul trecut opt, prin concurs, după doi ani jumătate. Și așa, Radio Guerrilla a devenit „liber de orice pătrate”, fiind azi, Slavă Domnului!, în proprietatea celor care l-au făcut de facto. Cu toate ostilitățile din partea Matrixului înarmat cu cele mai multe puteri în stat, Radio Guerrilla a replicat sistemul de libertate și independență al vechiului Cațavencu, devenind azi printre puținele „obiecte media” la care cei care lucrează la el sunt proprietari 100%. Și spun exact ce gândesc.

„Lui SOV i-a plăcut atât de mult ruleta politică încât a devenit o victimă a «statului întărit»”

- Ileana Ilie Ungureanu: L-ați cunoscut și ați colaborat cu omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu. Cum l-ați caracteriza? -

Liviu Mihaiu: Este un om foarte inteligent, jucător de șah, go, poker, căruia i-a plăcut atât de mult ruleta politică încât a devenit o victimă a „statului întărit”. Eu am avut o relație umană cu el. Nu am primit niciodată ordine de la el și nici alți ziariști de calibru din trust, pentru simplul motiv că n-am primit ordine niciodată în viață. Nu am soft pentru așa ceva. Când la TVR1, Stelian Tănase m-a amenințat că-mi scoate emisiunea dacă îl invit pe un „dușman” de-al său, l-am denunțat imediat. Și mi-a scos emisiunea.

- De ce anumiți ziariști spun că dvs. și cei de la Cațavencu ați fost „oamenii lui Vîntu”!!?

- În urma campaniei duse de Sistem, cu ziariști de tip Bot, Marian sau Culcer, a reieșit, conform „temei date” pe unitate, că noi eram „slugile perfecte” ale lui Vîntu. Desigur, cu stenograme editate, adică false. Unul ca mine, care votase de două ori împotriva intrării lui Vîntu în acționariat era prezentat, în meciul „Sistemul vs. Mogulii”, ca „omu’ lui Vântu”. Rețineți, nu, de exemplu, Alexandru Lăzescu, asociat ani de zile în Monitoarele din Moldova cu SOV, a fost pus de Băsescu în mai puțin de cinci ore președinte al TVR. Eu nu aveam nicio „divizie A” garanție în sistem pentru „a face carieră”.

- Apropo de SOV și de şpaga dată de acesta pentru ca dvs. să fiți numit în funcția de guvernator al Deltei Dunării, când ați aflat despre tranzacția de 1 milion de euro?

- Atunci am aflat și eu de la DNA. Așa cum am declarat în calitate de martor în audierile din august: habar nu am avut de acest deal. Ulterior am aflat, din cercetările mele jurnalistice, că era un deal de campanie pentru electoralele din 2009. Dosar ținut în sertar ani de zile pentru campania din 2016, unde coaliția de azi nu trebuia să se-nchidă cu ALDE. Simplu. Eu am fost peștișorul de aur în „cestiune”. Dădeam bine în fața „ventilatorului”.

- Care credeți că a fost miza?

- Trebuie să fii destul de prost sau hater profesionist ca să crezi că cineva dă un milion sau două de euro pentru numirea mea, când absolut nimic din măsurile pe care le-am luat în cinci luni de guvernorat nu a adus sau prefigurat nimănui niciun profit, cu excepția Deltei Dunării (interzicerea vânătorii sau a pescuitului la sturion), lucru sesizat și de procurorul care căuta și nu găsea „mobilul tranzacției”. Miza acestei numiri nu există! Aia cu tancul de trei pompe de benzină, de care nu auzisem pe vremea aia, e o elucubrație ridicolă. Aveam 30 de avize de mediu pe lună de semnat. Eu am dat un aviz de mediu unei chestii conforme. Dacă nu-l dădeam intram în abuz în serviciu.

- Vă reproșați ceva?

- Din punct de vedere moral nu am nimic sămi reproșez. Aș face fix la fel dacă mă gândesc la cele făcute în Deltă timp de peste zece ani. Cât despre aspectul penal, pur și simplu nu există! E mai penal oricare dintre președinții și sefii de servicii secrete ai României decât mine. Dar evident că în rotativa TV, „omul privitor” și-a imaginat nu numai că eu știam, dar am luat și banii și am distrus și Delta.

- Ați fost dezamăgit când ați aflat ce interese erau în spatele numirii dvs. în această funcție?

- Când ești amenințat cu moartea pe timpul mandatului de guvernator pentru măsurile radicale luate împotriva braconajului, împotriva vânâtorii și a pescuitului celui mai scump pește din lume, când te invită cei de la Parlamentul European să vorbești despre Deltă și pentru asta, opt ani mai târziu, ți se strigă pe stradă: „La pușcărie, Mihaiule!”, când propriii tăi colegi te „țin suspect”, când DNA scoate ilegal stenograme cu tine care nu au nicio legătură cu cazul de sponsorizare a PNL-ului sau când ies, „pe surse”, direct pe FB-ul unui ziarist acoperit de la Realitatea TV, declarații editate pentru singurul scop de a mă demantela public, atunci îmi permit să-mi declar nu numai dezamăgirea, ci și intenția de a începe un proces de daune morale.

- Cui să cereți daune morale?

- DNA-ului. Chiar dacă nu e cel mai popular lucru pe care pot să-l fac acum.

- Veți mai accepta vreodată funcția de guvernator al Deltei Dunării?

- Nu, multumesc! Am refuzat chiar și propunerea guvernului Victor Ponta, în urmă cu câțiva ani, cu toate că era cu mâna liberă. Mi-au ajuns cinci luni în marea celor 27 de ani de jurnalism . Acesta este și scopul Sistemului, ca oamenii care pot face ceva să nu se implice. Alianța PSD-ALDE, vrea să numescă o „necunoscută slugă” a președintelui PSD/CJ Tulcea, care are plângere penală pentru plaja Sulina. Evident că acum nu (mai) interesează pe nimeni din presă Delta.

„Mai toată presa mainstream se afl ă într-o dependență economică sau de șantaj cu Sistemul”

- Ileana Ilie Ungureanu: Credeți că suntem mai ușor de manipulat acum, decât în anii ‚90?

- Liviu Mihaiu: Și atunci și acum am fost și suntem obiecte ale manipulării media. Și atunci și acum serviciile secrete au fost și sunt implicate în manipularea opiniei publice. Și o fac cu mare eficiență tocmai pentru că jurnaliștii de vocație au fost înlăturați unul câte unul, tocmai pentru că presa nu este independentă nici cât era pe vremea mogulilor. Și aici este și vina noastră, a breslei jurnaliștilor, care nu a avut antidot pentru o asemenea bătălie disproporționată. Mai toată presa mainstream se află într-o dependență economică sau de șantaj cu Sistemul.

- Adică mass-media poartă o mare vină?

- O la fel de mare vină ca sistemul politic. Cu o media unită, în care cel mai sfânt lucru e adevărul și relevanța agendei cetățenești, niciun popor nu poate fi manipulat și nicio putere să-si facă de cap. Dacă media ar fi un factor civilizator, România ar arăta altfel. Avem azi o media de propagandă și luptă informativă, dezbinată, nu un câine de pază al democrației. La noi e război civil, al cărui combustibil e ura. Inclusiv în media. Unde cei acoperiți execută, la ordinul Securității, „pe cei răi”. Din păcate sunt foarte mulți tineri care nu au habar de pericolele unei dictaturi militare sub acoperire.

- Media a fost acaparată prin forță de către Sistem?

- Media a fost câmp tactic dintotdeauna. Și a fost primul „instrument de cult” dorit de către clasa politică și serviciile secrete. Cât au fost mogulii civili, „Băieții” aveau o influență împărțită, „echilibrată”, în mijlocul celei de-a patra puteri în stat. Clasa politică mituia pe vremuri presa prin publicitate, azi e finanțată și deținută prin santaj de către Sistem. - Cum, mai exact? - Prin operațiuni murdare cu bani negri din corupție sau din bugetele operaționale ale serviciilor, de genul celor ieșite la suprafață în cazul intermediarului „politic” dintre cele două tabere ale Sistemului, Gabriel Oprea, care a avut un grad de mare protecție din partea presei, până la cazul polițistului mort în coloană oficială. Agenți în presă sunt din anii ‚90. Chiar și moguli colaboratori și oportuniști ai sistemului politic. Dar în ultimii 15 ani pur și simplu presa a fost luată cu asalt, șantajată, cumpărată la bucată, luată cu japca în instanțe. A fost o operațiune sistematizată și premeditată. Statutul de ultimă țară NATO, la granița cu Rusia, a fost mobilul ideal pentru a „subcontracta” presa, transformând-o în obiect de propagandă și război. Iar aici breasla a cedat total

„Aveau un mod tipic de gândire și jucau chiar înverșunarea împotriva Sistemului”

- Ileana Ilie Ungureanu: Vă citez: „ziariști transformați în ofițeri sub acoperire se găsesc în toate redacțiile”. Pe ce vă bazați afirmațiile?

- Liviu Mihaiu: Am 18 ani de investigații. Și surse în sistem, din ambele tabere, care-mi confirmă. Am fost primul ziarist care a dezvăluit în anii ‚90, în cazul celebrului scandal al ambasadorului Vettovaglia, existența unor agenți acoperiți în presă. Urmăresc asta de peste 15 ani . Eu îi consider „corpuri străine”. Au dublă comandă, sunt agresivi cu cei care au altă opinie și nu se dau la o parte în a executa colegi de breaslă la ordin. Sunt organizați pe relee de presă și au parolă: „intersul național”. Recunoașteți sintagma!!?

- Povestiți-ne despre experiențele dvs. cu „acoperiți” în redacțiile pe care le-ați coordonat sau în altele?

- Și în redacția Cațavencu și în ONG-ul Salvați Delta și Dunărea am descoperit inclusiv fete care erau acolo pentru misiunea nobilă a „interesului național”. Făceau sex, mergeau cu fața, nu era o problemă asta, dar aveau un mod tipic de gândire și jucau chiar înverșunarea împotriva Sistemului. Au fost și confesiuni publice în care ziariști relatează încercările de racolare.

- Active Watch, agenția de Monitorizare a Presei, a publicat acum câțiva ani un raport anual despre fenomenul de „acoperire a Presei”...

- Au fost singurii care au reacționat. Sunt foarte mulți păreriști care apar la TV și care nu lucrează nicăieri, despre care mai mulți se-ntreabă: „Din ce trăiesc băieții ăștia!!?” Și în cea mai nouă formațiune politică am dibuit agenți în preajma liderului ei. Sunt practic peste tot. De la multinaționale la sindicate sau la puterea judecătorească, adică Puterea Invizibilă.