Dacă Maria Callas a fost supranumită „La Divina”, românca Virginia Zeani poartă încă numele de „Prima donna assoluta”. Născută la Solovăstru, un sat de lângă Reghin, celebra soprană a ajuns, la 92 de ani, să fie considerată de americani un reper în muzica de operă.
Majoritatea publicaţiilor din America o plasează printre cele mai importante 500 de personalităţi din istoria Statelor Unite.
Deși au descoperit-o mai târziu decât italienii și americanii, mureșenii îi arată prețuirea printr-un festival care-i poartă numele, ajuns la a doua ediție. Pentru oamenii din Solovăstru, colosala Zeani a rămas „Virginica noastră”.
La această ediție, care debutează astăzi, 18 iunie, este invitat cel mai mare tenor al Rusiei, Vladimir Galouzine. El va susține un concert extraordinar alături de soprana Natalya Tymchenko, fostă elevă a Virginiei Zeani.
În premieră în România va avea loc spectacolul cu opera ''La Sonnambula''de Vincenzo Bellini, o lucrare în două acte pe un libret de Felice Romani, în interpretarea Orchestrei Filarmonicii Naţionale "Serghei Lunchevici" din Republica Moldova, dirijor Cristian Sandu, şi a Corului Filarmonicii de Stat din Târgu Mureş, dirijat de Vasile Cazan. Din distribuție fac parte Mirella Bunoaica, Marius Boloş, Ştefan von Korch, Eszter Zemleny, Slavis Besedin, Alexandra Leşiu şi Levente Szabo. Conceptul regizoral este semnat de Andras Kurthy. În cadrul Festivalul de Operă „Virginia Zeani” are loc şi cel mai important concurs de canto din România, "L'Assoluta Virginia Zeani, the International Grand Prix of Romania", aflat în topul primelor 120 de concursuri de muzică din lume, la care sunt înscrişi 86 de concurenţi din 26 de ţări. Din juriu face parte și tenorul Vladimir Galouzine. Spectacolele au loc la Palatul Culturii din Tîrgu Mureș, dar și la Căminul Cultural din Solovăstru.
Viața Virginiei Zeani, deși nu este presărată cu picanterii, este una de poveste. A interpretat de 600 de ori rolul Violetta.
„Am părăsit România pe 18 februarie 1947. A fost ultimul vapor care a plecat de la Constanța. Îmi lăsam în urmă patria fără să fi apărut vreodată pe scenă, dar speram la o nouă carieră și o nouă viață. Pe 10 martie 1947 am ajuns la Napoli”, povestește Zeani. Artista explică și de ce sucesul ei s-a bazat pe muncă. „Ascensiunea agenților de publicitate și eforturile pe care casele de discuri le fac pentru a-și promova artiștii sunt factorii care creează în prezent staruri. Pe vremea mea, puține cântărețe, în afară de Callas, Suherland sau Caballé, aveau în spate un asemenea sprijin. Când mi-am încheiat cariera, cântasem pe scenă Violetta de peste 600 de ori. Mi s-a spus că e un record, pentru orice soprană, în istoria reprezentării acestei opere. Sper că îmi e îngăduit să mă simt puțin mândră de această realizare”, a mărturisit artista.
În tinerețe a fost îndrăgostită, ca mai toate tinerele de atunci, de Regele Mihai. În 11 mai 2011, când a vizitat România, Regele Mihai i-a acordat Decorația Regală „Nihil Sine Deo”.
În august, 1971 a murit unchiul ei, Ioan Zehan. Slujba de înmormântare, la care au participat 4000 de oameni, a fost oficiată clandestin de episcopul Alexandru Todea, ceea ce a înfuriat Securitatea. Când a murit tatăl ei, avea concert la Covent Garden. A aflat înainte de spectacol, dar a urcat pe scenă.
A cântat și la încoronarea Reginei Angliei în 1953.
„Un mare scriitor muzicolog mi-a dat un nume special, «discreet legend», «Virginia Zeani-discreet legend». Toată viaţa mea a fost discretă, nu m-am afişat, am preferat să o fac pe scenă, mi-am făcut datoria, nu m-am afişat ca o persoană mondenă sau plină de superbităţi. Sunt foarte mândră că sunt româncă, nu este nici un articol în care nu s-a spus «Virginia Zeani, născută în România»”. În câteva fraze, Virginia Zeani a comprimat tot ceea ce se poate spune despre ea.