Traian Băsescu a fost declarat colaborator al Securității de către CNSAS. Mugur Isărescu a fost declarat colaborator al Securității de către CNSAS. Traian Băsescu a pierdut procesul. Mugur Isărescu l-a câștigat.
Două cazuri extrem de asemănătoare, ale unor oameni care au avut valoare și înainte de prăbușirea comunismului. Profesională și informativă. Pentru serviciile de informații românești sau străine. Vorbim despre două personalități de marcă ale istoriei României, puse față-n față cu activitatea dinainte de 1989.
Ce am constatat? Un fapt istoric considerat banal de cercetătorii obișnuiți cu meandrele arhivelor:
Oglinda Istoriei (de la un anumit moment încolo!) nu-ți mai spune cuvintele magice…
Zi-mi, oglindă-oglinjoară, Cine e cea mai frumoasă din ţară?
Iar oglinda răspundea:
Tu eşti, Crăiasă, tu eşti cea mai frumoasă!
În funcție de conjunctura politică, basmul Fraților Grimm se transformă în basmul celor care controlează trecutul României din perspectiva arhivelor fostei Securități.
Nimic nu este întâmplător
Pot spune, ca om care a citit nenumărate dosare ale fostei Securități, care a stat de vorbă cu foști conducători ai instituției, de la generalul Iulian Vlad la Virgil Măgureanu (trecând prin Costin Georgescu și Radu Timofte), a publicat documente secrete, că nimic nu este întâmplător.
Îmi aduc aminte de cazul a doi foști demnitari din guvernul Năstase ale căror dosare de ofițeri deplin conspirați, au ajuns la CNSAS. Dosare care trebuiau să stea în arhiva operativă a SIE sau SRI, au fost predate “din greșeală“. De fapt, a fost un avertisment. Către cine? Se știu ei…
Revenind la cazul lui Mugur Isărescu, actualul guvernator al Băncii Naționale a României, am vrut să vedem ce conține dosarul de la CNSAS. Să-l publicăm în Evenimentul Istoric împreună cu o analiză a documentelor. Mai ales că era vorba despre un om care stă în fruntea piramidei financiare a României din 1990.
Mugur Isărescu a fost, înainte de 1989, unul din cercetătorii cu cea mai mare perspectivă, dar s-a aflat alături de alți asemenea oameni la Institutul de Economie Mondială. Îmi aduc aminte de Eugen Dijmărescu, Napoleon Pop, Vlad Soare, Răzvan Temeșan, Petru Rares (ex-președintele Băncii Românești), Victor Babiuc (fostul ministru al Apărării), Gabriel Munteanu, Mircea Ciumara sau Emil Iota Ghizari (fostul prim-viceguvernator al BNR). Imediat după absolvirea facultății a fost introdus în “elita” coordonată de academicianul Costin Murgescu.
Care era tradiția din spatele IEM?
“Institutul de Economie Mondială continuă tradiția inițiată de Virgil Madgearu și Nicolae Georgescu Roegen, specialiști de elită în domeniul economic. Cei doi renumiți economiști români au contribuit alături de alți specialiști importanți din perioada interbelică la elaborarea unor studii în cadrul Asociației pentru studierea conjuncturii, înființată și condusă între anii 1936 și 1940 de Virgil Madgearu. Asasinarea lui Madgearu de către legionari, precum și condițiile vitrege ale războiului au dus la sistarea activității desfășurate în cadrul Asociației pentru studierea conjuncturii. Dar necesitatea intensificării schimburilor comerciale dintre România și partenerii săi a făcut necesară studierea economiei mondiale și în special a piețelor de mărfuri. Așadar, în anii ’60, mai precis în 1967, se înființează Institutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaționale, în subordinea Ministerului Comerţului Exterior şi a Cooperării Economice Internaţionale. Denumirea institutului se schimbă 9 ani mai târziu, în 1976, în Institutul de Economie Mondială. Timp de 20 de ani, de la înființare, Institutul a avut șansa de a fi condus de Costin Murgescu, membru corespondent al Academiei, o personalitate multilaterală, cu o puternică deschidere spre dezbaterea de idei, pătruns de un accentuat patriotism.”, scrie www.economistul.ro
Alte surse atestă faptul că Institutul de Economie Mondială a fost și o organizație de “acoperire” pentru ofițerii din cadrul Direcției de Informații Externe. În special pentru UM 0195 (ulterior, au intrat pe fir UM 0920 și UM o544), o unitate de contrainformații, înființată pentru supravegherea şi controlul cadrelor de Securitate și care aveau legături cu străinii. Unitatea de contrainformații a fost creată la scurt timp după defectarea lui Ion Mihai Pacepa, din iulie 1978.
În aceeași logică, adjunctul Institutului de Economie Mondială era generalul CIE (DIE) Gheorghe Marcu. El superviza aceea parte a activității care avea legătură cu contrainformațiile.
În continuare (n.a. ultimul număr al Evenimentului Istoric) veți putea citi o analiză a dosarului lui Mugur Isărescu și o demantelare a modului intenționat greșit în care au fost interpretate documentele din arhiva CNSAS.
După ce veți citi materialul ce urmează, poate că vă veți pune întrebarea: Cine a avut interesul să-l compromită pe Mugur Isărescu? Dar mai ales, de ce…
O să închei cu îndemnul de a cumpăra ultimul număr din revista ”Evenimentul Istoric”, care de vineri, 29 aprilie, a apărut la chioșcurile de ziare, dar și cu fragmentul dintr-un dialog cu unul din cei care lucrează la CNSAS și care mi-a spus după ce a citit materialul: ”CNSAS este alcătuit din oameni, care, normal, pot greşi! De aceea este foarte bine că a apărut filtrul justiţiei! Dar, vă pot asigura, CNSAS a lucrat cu materialele care i-au fost livrate de servicii! Nu au fost livrate, cu ce să lucreze? Cine a decis CE şi CÂND să se trimită la CNSAS este, aparent, o întrebare fără răspuns!”
Sursa: EVZ