Legăturile strânse cu rușii ale primului președinte postrevoluționar al României, depășesc, în sfârșit, zona prepuspunerilor. Toate sunt dodedite de afirmațiile Doinei Cornea, consemnate de istoricul clujean Cornel Jurju în cartea biografică scrisă recent. Episoade interesante din viaţa disidentei comuniste sunt scoase la iveală, în premieră. Printre ele, se arată cum la ședinţele FSN Iliescu transmitea îndrumările primite din Rusia.
Jurju a evocat, pentru jurnaliștii de la Adevărul, felul în care decurgeau ședințele FSN după 1989. După cum se știe, disidenta comunistă a fost inclusă în Frontul Salvării Naţionale (FSN) de către însuși Ion Iliescu. Doina Cornea a relatat despre primele şedinţe la care a participat. ”Doina Cornea şi-a dat seama foarte repede că Ion Iliescu şi FSN nu vor să reformeze cu adevărat sistemul politic şi economia României în sensul unei democraţii de tip occidental, ci că mai degrabă vor sa rămână în zona de influenţă sovietică şi să promoveze reforme cu caracter limitat inspirate de „Perestroika“ lui Gorbaciov. Ce i-a atras foarte mult atenţia la cele trei şedinţe ale FSN la care a participat la sfârşitul lui decembrie 1989 - începutul lui ianuarie 1990, a fost că acestea se desfăşurau după următorul tipar: Ion Iliescu, care era preşedintele FSN, era chemat la telefon lipsea o perioadă destul de mare de timp, câteva zeci de minute, după care se întorcea la reuniune şi le transmitea celor de acolo că a vorbit cu Mihail Gorbaciov, care le dă următoarele sfaturi şi îndrumări destinate conducerii României din acea perioadă. Observând toate aceste lucruri, Doina Cornea şi-a dat seama cu cine are de-a face, care e orientarea şi care sunt intenţiile reale ale lui Ion Iliescu şi ale FSN-ului şi în jurul datei de 20 ianuarie a părăsit FSN-ul”, a relatat istoricul Cornel Jurju pentru Adevărul. Tot el spune și că Doina Cornea a ajuns astfel ”într-o situaţie similară cu cea de dinainte de decembrie '89 în care corespondenţa era urmărită de către regimul FSN-ist sau cel puţin ea aşa bănuieşte. Primea telefoane de ameninţare, scrisori de ameninţare. Câţiva ani după '90 ea a fost ţinută într-un regim de teroare de către noul regim. (…) Activitatea ei a devenit, în consecinţă, una de opoziţie şi de critică făţişă şi intransigentă la adresa lui Ion Iliescu şi a FSN-ului. Acest mesaj ea l-a promovat atât în interiorul României, în zona mass-mediei în care a putut accesa, dar şi în deosebit de extinsa activitate internaţională pe care a susţinut-o la începutul anilor '90, perioadă în care a fost invitată la mai multe manifestări civice, reuniuni politice în Franţa, Belgia, Germania, Norvegia şi SUA. De fiecare dată, a avut posibilitatea de a-şi comunica opiniile critice la adresa lui Ion Iliescu şi a regimului din România. Aceste presiuni s-au diminuat după 1994 şi mai ales după 1997 , când în sfârşit s-a produs alternanţa la putere în România”.