Ați observat o particularitate stranie la icoana Botezului Domnului, la care v-ați închinat și pe care ați sărutat-o de atâtea ori?
Prea obișnuiți cu icoanele noastre, cu „povestea” pe care ele o spun, adesea nu băgăm de seamă „detaliile” în spatele cărora se ascunde întreaga TAINĂ. Cum este bunăoară, în icoana Bobotezei, forma stranie a răului Iordan, în care a fost botezat Iisus. Malurile se boltesc deasupra capului Mântuitorului, ca și cum L-ar îngropa.
Departe de a fi vorba de vreo neîndemânare a artistului, forma Iordanului este dictată chiar de ERMINIA (canonul, setul de norme) pe care orice iconar trebuie să o respecte cu sfințenie. Pentru că Botezul Domnului are exact acest sens, de ÎNMORMÂNTARE a Omului Vechi, decăzut prin păcatul originar, și ÎNVIEREA lui ca Om Nou, al lui Dumnezeu.
Prezența pe un mal al Iordanului a Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe celălalt mal a îngerilor, în timp ce Hristos se află, între ei, în apă, arată că Botezul Domnului reface legătura dintre lumea oamenilor și Împărăția Cerească, la fel ca la începutul vremurilor.
Mântuitorul este Puntea dintre cele două Lumi, Care îl trece pe Om de la Moarte la Viață.
Sfântul Nicolae Cabasilla subliniază dublul caracter al apei (ucigător – învietor), la Botez:
„Apa distruge o formă de viață, însă descoperă o alta; ea înghite omul cel vechi și ridică omul cel nou”.
O semnificație asemănătoare o au în basmele noastre Apa Moartă (care vindecă rănile / păcatele vechi) și Apa Vie (care îl trezește pe Făt-Frumos la o viață nouă).
Și Icoana Crăciunului ne vorbea despre Moarte: peștera de la Betleem arată și ea ca un mormânt, pruncul Iisus este înfășat în giulgiu în loc de scutece, iar pătuțul Lui seamănă izbitor cu un sicriu. De altfel, la începuturile creștinismului, Crăciunul și Boboteaza se sărbătoreau în aceeași zi.
Tocmai datorită acestei semnificații a Botezului (de la grecescul „baptein” – scufundare), de moarte și Înviere, copiii nu trebuie stropiți pe creștet sau bălăciți puțin în cristelniță, așa cum unii părinți sperioși insistă, ci afundați cu totul în apă, de trei ori, după numărul de zile petrecute în mormânt de Hristos.
Întreita scufundare este însoțită de Epicleză, adică invocarea de către preot a Duhului Sfânt și chemarea Acestuia de a se pogorî asupra celui botezat, așa cum s-a întâmplat și la Iordan, când, luând chip de porumbel, Duhul Sfânt s-a lăsat desupra capului lui Iisus.