Un celebru medic a declarat că cei care cască excesiv și care se plâng de dureri de cap sunt deocheați. El a dezvăluit și care sunt cauzele cele mai frecvente ale bolilor la copii.

Medicul Egri Eduard a dezvăluit care sunt cauzele cele mai frecvente ale bolilor la copii și care este legătura între durerile de cap și deochi. Postarea acestuia a devenit virală pe Internet, iar comentariile nu au încetat să apară.

„Câteva dintre cauzele cele mai frecvente ale bolilor la copii.

1. Curentul este agentul care cauzează majoritatea cazurilor de conjunctivită și abces dentar.

2. Înghețata este responsabilă de cam toate formele de roșu în gât.

3. Aerul curat și îmbrăcămintea lejeră sunt implicate în majoritatea răcelilor.

4. Sportul și aerul mai rece cauzează majoritatea bronșitelor și pneumoniilor.

5. De la apa care intră în ureche în timpul îmbăierii, copiii fac otite.

6. Erupția dentară este implicată în diareea și febra sugarului.

7. Căscatul excesiv nu e de la oboseală ci este de la deochi, precum și durerea de cap.

8. Infecțiilor urinare la copii sunt cauzate de mersul cu picioarele goale pe parchetul din casă”, a scris medicul pe Facebook.

Ce este deochiul

De ani întregi, oamenii de știință au încercat să găsească o explicație pentru deochi. Ei au explicat și de ce unele persoane pot fi deocheate mai ușor decât celelate.

„Este posibil ca unii oameni, cu sau fără voie, să transmită un flux bioenergetic şi să deranjeze aura celuilalt, deşi persoana care face lucrul acesta stăpâneşte sau nu această capacitate. Etimologic, deochi înseamnă că, datorită privirii, poţi să-l deranjezi pe celălalt”, explică muzeograful Carmina Maior.

„Dintre toate credinţele noastre străvechi, privitoare la cauzele bolilor, aceea pe care o găsim nu numai la toate popoarele din Europa ci şi la întreaga omenire de pe faţa pământului e credinţa de deochi. Pe când celelalte credinţe şi surperstiţii sunt împărtăşite numai de masele inculte şi de populaţiile sălbatice sau semicivilizate, acelea privitoare la deochi au prins rădăcini adânci până şi în sufletul acelora pe care cultura ar fi trebuit să-i facă mai sceptici şi nu atât de lesne încrezători ca poporul de rând. Aceasta se explică prin faptul că efectele aşa-numitului „deochi” s-au arătat, în unele cazuri, aşa de uimitoare, încât au pus pe gânduri şi pe cei mai luminaţi, zdruncinîndu-le neîncrederea şi scepticismul”, scrie I-Aurel Candrea în volumul „Folclorul medical român comparat” apărut în 1999 la Editura Polirom.