Celebrul regizor a dat detalii din „bucătăria“ filmelor sale, la Cannes.
Quentin Tarantino îi e la fel de familiar Cannes-ului precum Emir Kusturica sau fraţii Dardenne. Din 1994, când a obţinut un Palme d’Or cu „Pulp Fiction“, revine la fiecare ediţie.
Anul acesta, la cea de-a 61-a, s-a întors la „casa“ din fiecare lună de mai cu sfaturi pentru debutanţii în cinema. Joi, în cadrul unui master-class (de fapt, un interviu cu public, luat de criticul Michel Ciment de la „Positif“), Tarantino, în vârstă de 45 de ani, a dat amănunte din „bucătăria“ filmelor sale, „Reservoir Dogs“, „Pulp Fiction“, „Jackie Brown“, „Kill Bill“ şi „Grindhouse“. Îmbrăcat în negru, stil „Sin City“, regizorul în vârstă de 45 de ani a povestit şi a gesticulat cu verva unui adolescent.
„Regizorii care m-au influenţat foarte mult când eram la început şi care m-au ajutat să-mi dezvolt propria mea estetică sunt Brian De Palma, Martin Scorsese, Sergio Leone, Howard Hawks. Oricât l-aş adora pe Scorsese şi oricât de mult i-aş datora lui din creaţia mea, Brian De Palma e starul meu rock!“, a declarat Tarantino.
Anul trecut, când Martin Scorsese îşi ţinea propria lecţie de cinema la Cannes, Tarantino încercase să se strecoare nevăzut în sală, însă un singur flash a fost de-ajuns pentru a-l „demasca“.
Cu ghidul TV la îndemână
Autodidactul Tarantino a fost la început un cinefil pasionat. „Când nu făceam încă filme, obişnuiam să încercuiesc în fiecare zi în ghidul TV filme pe care aş vrea să le văd şi să le înregistrez. Am făcut asta ani la rând. Şi acum, când descopăr un regizor care îmi place, trebuie neapărat să văd tot ce a regizat. Tocmai am făcut asta cu Paul Mazursky“.
Cea mai bună lectie de regie e un film scos din nimic, încropit în weekenduri, noaptea, după muncă, cu echipament închiriat, dar cu o doză puternică de entuziasm. Şi învăţând, la început, actorie.
„Personal, îi recomand oricui vrea să devină regizor sau scenarist să ia lecţii de actorie. Asta ar trebui să fie prima oprire. Jucaţi scene şi închipuiţi-vă ce ar trebui să facă actorul. Tot ce ştiu despre scenarii vine din lecţiile de actorie“, a spus cineastul.
„Nu am încredere în niciun compozitor“
Între răspunsuri, au rulat secvenţe din toate filmele sale, care au în comun trei mari puncte: scenele lungi, mişcă- rile circulare de cameră şi umorul „tensionat“.
„După scena de început din «Reservoir Dogs», cu mişcările circulare în jurul mesei, au venit o grămadă de regizori la mine să se plângă că de fiecare dată când pun oameni la o masă, într-un film poliţist, li se spune din start că s-a mai făcut şi că e din «Reservoir Dogs»! Un alt lucru pe care tind să-l fac mereu e să scot umorul din lucruri care nu sunt de obicei amuzante. Fac scene lungi, pline de umor, dar şi de tensiune. Sunt aproape ca nişte scurtmetraje“, povesteş te Tarantino.
Muzica e ea însăşi un personaj în filmele sale, de aceea preferă s-o ia „de-a gata“, fără riscuri. „Nu folosesc muzică originală, pentru că nu am încredere în niciun compozitor. Muzica e atât de importantă în film! Ideea de a-i da unui tip să vadă filmul la sfârşit, apoi el să pună muzică peste... N-aş putea da nimănui o asemenea responsabilitate! Lucrez cu cei mai buni compozitori, Ennio Morricone, Lalo Schifrin, John Berry..., dar n-am niciodată de-a face cu ei!“, spune regizorul.
"Recomand oricui vrea să devină regizor sau scenarist să ia lecţii de actorie. Asta ar trebui să fie prima oprire. Jucaţi scene şi închipuiţi-vă ce ar trebui să facă actorul. Tot ce ştiu despre scenarii vine din lecţiile de actorie. Când descopăr un regizor care îmi place, trebuie neapă- rat să văd tot ce a regizat.", Quentin Tarantino, regizor