Rândurile de mai jos nu ar avea nici o noimă dacă experții nu ne-ar avertiza că ne vom reîntoarce la normalitate abia în 2022. Adică niciodată.
Un grup de cercetători de la Harvard afirmă că o singură rundă de izolare nu este suficientă pentru a stăvili epidemia COVID-19. E nevoie de mai multe reprize, alternate cu relaxări, până în 2022. Dar scenariul nu exclude revenirea virusului în 2024.
O altă echipă de cercetători britanici de la Imperial College din Londra ne avertiza cam același lucru: este nevoie de cel puțin 18 luni de izolare în etape.
Ministrul Nelu Tătaru ne amenința și el zilele trecute că un nou val al epidemiei ne va lovi de Crăciun, când probabil vom fi încuiați iar în case, cum am fost și de Înviere.
„Așa-i omul de la munte”. Câteva săptămâni de relaxare, cât să repornim economia, cum ies pensionarii iarna să-și încălzească Daciile, apoi din nou zăvorâți în case.
*
Etapele de relaxare nu înseamnă frânturi din Normalitatea de dinainte. Aceea nu se va mai întoarce, ne previn „oamenii de știință” care au ajuns să ne dicteze viețile, cu un fel de autoritate solemnă ce amintește de șamanii triburilor preistorice. Preoții noii lumi.
Va trebui să învățăm să trăim pentru totdeauna „distanțați social” și încarcerați la răstimpuri, cum sunt băgate găinile în cotețe seara și scoase dimineața la zgârmat și ouat.
Nu va fi greu să ne adaptăm: izolarea și distanțarea socială se potrivesc cu însingurarea ultimilor ani în fața ecranelor de telefon, cu căștile pe urechi, care a servit ca perioadă de pregătire. Cele două etape se îmbucă perfect asemenea unor piese de Lego. Cum altfel, de vreme ce creatorul Jocului este același?
*
Bătrânii au rămas nealterați de tehnologie. Sunt pătura cea mai conservatoare. Atașați de Biserică, dar și căliți în frica, frigul și foametea comunistă, ei sunt mai periculoși decât virusul. Pot răspândi la loc viața și sentimentele omenești, pot aminti celorlalți de iubire, de copilărie, de mirosul de cozonaci. De aceea, trebuie ținuți în case. Izolați total. Supuși unui regim de exterminare, pentru a nu pune în pericol victoria Revoluției.
*
„Mai rău decât orice privațiune, decât orice tortură, decât moartea, este să nu poți să-ți îmbrățișezi mama bătrână și bolnavă...” (George Roncea)
*
Bătrânii sunt demonizați. Sunt făcuți de râs la televizor pentru că nu respectă orele regulamentare de ieșire. Sunt amendați fără milă, pentru că li s-a urât să stea singuri în casă. „Îți dau 20.000 de lei pentru că așa vreau eu!”. Călcați în picioare. Striviți, să moară naibii! Să ne lase să ne vedem liniștiți de Carantină!
Ei ne îmbolnăvesc, ei ne ocupă paturile din spitale, ei ne lipsesc de ventilatoare.
Ei vor la Biserică, nu le place slujba la Trinitas! Nu se mulțumesc cu dumnezeul pe care, nu-i așa?, îl avem toți în suflet! Vor să se împărtășească, vor Comuniune!
Dar dictatura COVID a stabilit prin ordonanță militară: „Comuniunea înseamnă Moarte”.
*
Ura față de cei care au apărat împărtășirea cu lingurița unică s-a extins cum era de așteptat asupra celor care au cerut deschiderea bisericilor de Înviere.
Această ură a fost abil întreținută. Nimic nou sub soare. O știm din primii ani ai Creștinismului. Barbarii de creștini au dat foc Romei. Ei se opun civilizației, progresului. Opiul popoarelor...
Am văzut, în ultimele zile, oameni de bună credință, cu șapte ani de-acasă și cinci-șase de facultate, luați de valul de ură și ridicându-se împotriva semenilor lor, doar pentru că au cutezat să gândească altfel. Scrâșnind din măsele, asemenea idolului de tablă televizat zilnic: „După sărbători, vom avea înmormântări!”
*
Ura a fost scoasă din teacă. Ea va fi principala armă a războiului pentru impunerea Noii Ordini, care deja a început. Ura împotriva libertății. Așa cum au fost demonizați susținătorii linguriței unice și cei ai comuniunii cu Hristos în biserică, nu la Trinitas TV, vor fi diabolizați cei ce îndrăznesc să nu fie de acord cu obligativitatea vaccinării, a educației sexuale, a cardului, a cipului...
Sună a paranoia habotnică? Legea vaccinării obligatorii a fost scoasă din sertare, iar adoptarea ei este o formalitate; legea educației sexuale a fost promulgată; Adrian Vasilescu și o campanie publicitară agresivă ne bombardează cu lozinca: „Banii sunt murdari, plătiți cu cardul”; Gheorghe Falcă, primar al Aradului și figură influentă a PNL, a cerut „ciparea” populației („Acum este momentul schimbărilor... Să oferim cetățenilor o identitate digitală, unde pe un card se pot cumula informații și date despre identitate, sănătate, drepturi și obligații fiscale.”).
Toate astea, doar într-o lună de zile de COVID și izolare.
*
Bogdan Tiberiu Iacob a sesizat o afirmație bizară făcută vineri de Klaus Iohannis: „Să privim, așadar, cu multă speranță și încredere către un viitor destul de apropiat, în care ceea ce trăim astăzi cu toții nu va fi altceva decât o pagină de istorie dureroasă, care a schimbat pentru totdeauna umanitatea în bine”.
Poftim? „A schimbat pentru totdeauna umanitatea ÎN BINE”?!
BTI crede că e vorba de delir. Mă îndoiesc. Până acum, dincolo de comportamentul bolovănos, Iohannis nu a dat semne de derapaje de gândire sau de limbaj. Orică săritură peste cal a fost premeditată, marcând arderea unei noi etape. Sau transmiterea unui semnal de atac. De pildă Referendumul pentru Familie și „fanaticii religioși”.
Mai plauzibil mi se pare că e vorba de o recunoaștere fățișă, obraznică, a existenței unui plan de schimbare brutală a Ordinii Mondiale. Un tratament „dureros”, dar menit să „vindece” omenirea de tarele trecutului, pentru un viitor progresist și luminos.
*
Ura este dublată de frică. De teroare. Mașinile de Poliție și Ambulanță merg cu sirenele urlând în miez de noapte, deși străzile sunt pustii. Echipajele de poliție se plimbă cât e noaptea de lungă printre blocuri, urlând din megafoane: „Stați în casă!” Soldații patrulează în blindate și controlează oamenii având pistoale-mitralieră la gât. Declarațiile și ordonanțele militare se citesc după lăsarea întunericului, pe un ton răstit.
Începând cu președintele, toate autoritățile latră și mârâie la români.
Ca în Ferma Animalelor, ni se inculcă ideea că pericolul este printre noi. Nu știi cine este infectat și te poate îmbolnăvi. Ferește-te! Fii vigilent! Toarnă! Pericolul suntem noi!
*
„Homo homini virus”, spunea cineva magistral. Omul e virus pentru om...
*
Ură, teroare, întuneric, încarcerare, izolare... Tot arsenalul de arme demonice. În catacombe, existau măcar liturghie și împărtășanie.
*
După Răstignire, ucenicii stăteau încuiați în casă, ca noi acum, dârdâind de frică. Iisus Înviat a pătruns însă prin ușile zăvorâte, zicându-le: „Pace vouă!” A fost destul pentru a-i îmbărbăta și a-i face să iasă din izolare. Pentru a-i face să înfrunte puterea acestei lumi. Nu cu armele, Doamne ferește!, ci cu forța Cuvântului.
*
Nefiind de față, Toma nu a crezut. A vrut să pipăie rănile. „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut.”
Despre noi vorbește. Și despre toți cei care, de la Înălțarea Sa, au crezut fără să-L poată vedea, doar ascultând Evanghelia propovăduită de Apostoli și urmașii lor, până azi. Adică Biserica.
Pandemia nu rupe doar lanțurile de producție, aruncându-ne într-o criză care face tabula rasa, pregătind o nouă ordine economică. Încearcă să ne rupă și pe noi de Dumnezeu. După Renaștere, Revoluția Franceză, Comunism, „Omul nou” este scos din nou la încălzire pe tușa istoriei.
*
Cât de tare poate fi credința celui care nu L-a văzut? Într-o lume în care răcnesc toți dracii și urlă sirenele, cine mai găsește liniștea și tăria să-L caute?
Pe de altă parte, Dumnezeu este discret. Spune Paul Evdochimov: „El a grăit prin proroci, a grăit în timpul vieții sale pământești, dar, după Cincizecime, vocea Lui se face auzită doar prin răsuflarea Duhului Sfânt”.
A intrat o dată prin ușă. Este de ajuns. Ce era de demonstrat a fost demonstrat. A bon entendeur, salut!
De două mii de ani, până azi, se mulțumește să stea smerit în prag: „Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, Eu voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine”.
(Streinu-Cercel despre voluntarii care au adus Lumina: „Noi nu știm cine ajunge la ușile noastre. Nu trebuie să primim pe nimeni, n-are ce să caute la noi la poartă, de oriunde ar veni el! Să nu ne băgăm în casă ce n-avem nevoie! Nu e cazul de daruri de la greci!”)
Dumnezeu nu este pisălog, respectă libertatea omului. Nu dă buzna. De două mii de ani preferă să aștepte în prag, cu mâna întinsă.
„Felul în care Dumnezeu ne întinde mâna este cel care face ca această mână să fie nevăzută.” (Joseph Malègue)
Dintr-o infinită delicatețe, pentru a nu ne agresa libertatea, se învăluie în taină.
„Mâna lui Hristos răstignit ne acoperă ochii, dar ea este străpunsă și pe acolo ochii pot să zărească.” (Paul Evdochimov)
În timp ce sirenele urlă, Dumnezeu tace și așteaptă să deschidem ochii mari prin găurile rănilor lui.
Hristos a Înviat!