Nu ştim câţi dintre cei 15.000 de oameni au venit astăzi căraţi de opoziţie la Palatul Parlamentului. Nimeni nu ştie asta, poate o mână de lideri sindicali. Ceea ce se poate vedea însă cu ochiul liber este că există multă disperare sinceră, dincolo de femeia care striga "Trăiască Mircea Geoană!" la colţul Casei Poporului.
Toma Constantin are 88 de ani şi a venit din Iaşi, cu trenul. A plecat la miezul nopţii şi a ajuns abia dimineaţă în Bucureşti. Nu e nicidecum un bătrân senil, e doar un om nemulţumit că, după un război şi zeci de ani de comunism, a ajuns să traiască din nimic. Are, ca mulţi dintre bătrâni, o obsesie pentru hârţoage. Diploma de veteran, brevete, cupoane de pensii, decizii stau îngrămădite într-un snop la subraţul său.
Mâinile îi tremură pe hârtii de parcă acolo s-ar afla toate pensiile sale pe ultimul an. O mână groasă îl înconjoară pe bătrân şi îl împinge pe scena de pe care liderii vorbesc mulţimii. Veteranul spune ceva despre război, despre pensia sa, aproape nimeni nu îl aude.
Omul simplu nu e deprins cu microfonul. Nici priză la public nu are, deoarece nu înjură şi încearcă să fie coerent. Atunci, acelaşi bărbat care l-a împins pe scena Blocului Naţional Sindical apucă o portavoce şi spune: "Uitaţi-vă bine, oameni! Aşa o să ajungeţi!". Bătrânul se uită nemulţumit spre omul cu portavoce, mâinile încearcă să găsească hârtia pe care scrie cât ia pensie, dar nu reuşesc. Mai spune ceva, suflând obosit la fiecare propoziţie, şi coboară trist.
Îşi luase astăzi hainele cele mai bune, avea multe de spus, gândea el, şi nici nu-i trecea prin cap că o să fie omul "aşa o să ajungeţi" . Dar, dacă a rămas în mintea cuiva ceva din ce a spus el e următoarea bucată de frază: "Vreau un preşedinte ROMÂN pentru români". Îşi apucă pancarta pe care scrie asta şi se pierde în mulţime, cu ochii în pământ. Sistemul de stat - bugetar sărac, bugetar bogat
În jurul său sunt 15.000 de oameni care strigă "Unitate!", "Unitate!" şi mesaje prin care cer capul Guvernului. În faţa lor, un monitor gigant prezintă şedinţa de Parlament, iar oamenii îl pândesc pe Boc pentru a-şi înteţi huiduielile. Bugetarii ştiu că aparatul de stat are probleme, dar spun că acestea sunt legate de măgăriile care se fac la angajarea de şefi, mulţi dintre ei incompetenţi care cunosc pe "cutare şi cutare".
Un grup de femei de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială Bucureşti vorbesc despre împărţirea banilor la stat. După ce îşi varsă tot of-ul, nu sunt de acord să îşi dea numele. "Am avea toate de suferit", spun ele. "Sistemul e atât de bine controlat, încât ne-ar distruge uşor". Şi cine s-ar pune contra curentului când un şef numit politic ar concedia o bucătărească, o contabilă sau un biet asistent social?
"Angajările la stat se fac politic, pe pile. Se spune că în sistem [la stat] se stă şi se doarme. Dar nu e corect să fim băgaţi toţi în aceeaşi oală. La stat se munceşte, dar muncesc "fraierii", cei care au intrat corect pe posturi", spune una dintre contabile.
"La serviciu te simţi de parcă ţi s-ar spune "Munciţi, proştilor, că nu vi se dă nimic". Statul are bani, dar se angajează tot felul de şefi, toţi numiţi politic sau pe pile, că e cunoştinţa lui cutare şi cutare, se fac tot felul de achiziţii inutile. Şi bani pentru fraieri nu mai sunt. Ajungem să fim ajutaţi de părinţi?", completează o altă angajată.
După ce au câştigat câţiva ani 11 milioane, acum au nouă, chiar dacă au studii superioare. Bonurile de masă, primele, s-au tăiat. O bucătăreasă câştigă ceva mai mult decât cinci milioane şi spune că "doi copii nu se cresc cu banii ăştia".
Pe trotuar, un om costumat merge cu presa cârd după el. E moartea cu coasa, celebră printre protestatari. Circul e la tot pasul, iar mulţi dintre oameni se uită la el şi dezaprobă. Dar ştiu că, fără circ, ajungi greu la televizor. Cameramanii fug după "moarte", iar oamenii îşi strigă disperarea între ei. "Să vină minerii" - un mesaj fără ecou
Doi angajaţi ai CFR, Costel Munteanu şi Vasile Cebere, au venit din nordul Moldovei pentru a obţine "dreptate". "De ce să suferim noi? Şi aşa trăim rău. Şi aşa sunt salariile mici. De pensionari, nici nu mai zic", spune Cebere, în timp ce colegul său încearcă să descopere logica guvernamentală.
"S-au gândit că, decât să sufere 22 de milioane, să sufere bugetarii, câteva sute de mii", spune el, după care adaugă: "dar oamenii ăştia (n.r. bugetarii) trebuie să îşi primească salariile care li s-au promis. E un drept".
Radu Marian lucrează la CET Sud. Spune că nu a înţeles nimic din lupta Guvernului cu criza. "Cum în alte ţări din Uniune nu s-au băgat la salarii şi la noi s-au băgat imediat? Am luat-o mai rău decât în '89. Şi nu văd să ducem o viaţă mai bună prea curând", spune el. Apoi, spune că "măsurile trebuie luate cu ei, nu cu noi. Eu spun că ar trebui eliminată economia subterană. Dar ei vor asta? Sigur că nu, pentru că sunt băgaţi până la gât în ea".
Din spate, se aude un ciudat strigăt. Deşi izolat şi oarecum slab, mesajul său îl face puternic. Capetele se întorc rapid spre omul care strigase "Să vină minerii!". Acum, la fix 20 de ani de la mineriada din iunie 1990, mesajul îi surprinde pe toţi, dar nu primeşte nici sprijin, nici blam.
Pe scenă, mesajele vocale curg întruna, spre boxele puse peste tot. "Imaginaţi-vă că, într-o zi, se va paraşuta o imensă sumă de bani la Banca Naţională. Înainte să existe un plan pentru aceşti bani, şobolanii îi vor roade. Şobolanii aceştia au fost învăţaţi atât de bine să roadă, încât, în scurt timp, se va observa că nu a mai rămas nimic. E timpul să le dăm o lecţie acestor şobolani! Intrăm peste ei!". Şi mulţimea repetă "Intrăm peste ei!" până când căldura groaznică închide gurile pentru o pauză. Apoi urmează "Băsescu Anticristul", "Jos Guvernul", "Jos cu hoţii", "Noi de-aicea nu plecăm".
În tot acest timp, lumea pe net comentează. Pe forumuri, bugetarii şi non-bugetarii au făcut grupuri. Ultimii îşi exprimă nemulţumirea şi spun că pun umărul prea mult la un sistem incapabil să se întreţină şi incapabil să ofere.
Un vizitator evz.ro, Gomez, încearcă chiar o concluzie: "Problema nu este că se caută măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare şi nici faptul că se reduc salariile şi pensiile. Problema este că "românul e mai catolic decât Papa" şi ia măsurile cele mai dure şi cele mai multe în comparaţie cu celelalte state. Oricum, soluţia nu va veni nici din partea guvernului şi nici din partea opozitiei, şi cu atât mai puţin din partea manifestanţilor. Soluţia va veni peste aproximativ 1 an, când vor începe campaniile electorale, iar tot ce s-a redus (se va reduce) acum va fi dat înapoi ca metodă de atragere a alegătorilor".
"Pensionarii şi bugetarii ăştia sunt mai răi ca minerii! Lor trebuie să le dea bani mereu altcineva. Cât vom mai ţine în spinare aceste gheme de molii?", se întreabă Gigi. "Serios? Ia să te văd pe tine, dacă după 50 de ani de contribuţii la sistemul de pensii ai fi de acord să nu primeşti nici 50% din cât ai dat", îi răspunde un alt vizitator evz.ro.