Pe 14 septembrie a trecut la cele veşnice, la vârsta de 91 de ani, scriitorul, publicistul şi ziaristul Boris Buzilă.
Născut pe 16 iunie 1929, în comuna basarabeană Selişte din judeţul Orhei, în familia unui dascăl bisericesc, Boris Buzilă, copil fiind, a trecut împreună cu familia prin avatarurile refugiului din Basarabia. După război a absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti – secţia Limba şi literatura rusă. Din 1955, a lucrat 40 de ani consecutiv în redacția ziarului „România liberă”, unde a îngrijit vreme de patru decenii (1955-1994) pagina culturală a acestui cotidian. Unul din roadele acestor ani a fost volumul Mărturii în amurg din 1974, conţinând convorbiri cu scriitori, artişti plastici, actori şi muzicieni de notorietate. Tot în perioada de redactor la „România liberă”, între anii 1962-1983, a publicat trei volume memorial de călătorie: În întâmpinarea soarelui, Din Ardeni la Marea Nordului şi Orientul occident.
Deceniile de ziarist i-au dat lui Boris Buzilă prilejul unui jurnal tainic, intitulat În absenţa stăpânilor. Întrucât jurnalul şi memoriile sunt două specii literare înrudite, Boris Buzilă a publicat trei volume de evocări, cel dintâi, De-a v-aţi ascuns’, redând situaţia dificilă până la tragic a refugiaţilor din Basarabia ocupată de ruşi şi primul deceniu petrecut de autor în partea dreaptă a Prutului. Boris Buzilă a revenit cu două cărţi de amintiri, ultima având ca obiect anii ’50-’60 din secolul trecut, legaţi, de asemenea, de profesia autorului. Cartea conţine câteva pagini cu adevărat remarcabile despre perioada contrarevoluţiei anticomuniste din Ungaria, reflectată în ţara noastră. De pildă, deşi pare incredibil, atunci a apărut o jumătate de pagină de Mica publicitate în „România liberă” şi s-au dat trei zile libere de Crăciun.
Boris Buzilă a fost şi un scriitor bisericesc, cea mai însemnată contribuţie a sa în acest domeniu fiind volumul de peste 400 de pagini Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia, tipărit în anul 1996. Cartea are şi un suflu epic incontestabil; de pildă, este redată soarta a doi ierarhi ruşi cărora li s-au oferit locuri în Sinodul bisericesc al României Mari care au sfârşit tragic. Unul dintre ei, Serafim Ciceagov, arhiepiscopul rusificant al Chişinăului, a fost împuşcat de bolşevici într-o pădure din apropierea Moscovei, la vârsta de 84 de ani.
Un volum foarte interesant este cel intitulat Un patriarh în oglinda vremii sale, apărut în anul 2009, conţinând o suită de convorbiri cu al cincilea întâistătător al Bisericii noastre, Teoctist. Şi în această carte există multe lucruri surprinzătoare şi demne de reţinut, începând cu faptul că ultima manifestare publică a Regelui Mihai I, abia întors din lunga sa vizită la Londra, s-a produs pe 22 decembrie 1947, când monarhul a înmânat, cu tot ceremonialul consacrat, cârjele arhiereşti unui număr de trei ierarhi, primul dintre ei fiind viitorul patriarh Justinian, aşezat atunci în scaunul vlădicesc al Iaşilor. Patriarhul Teoctist evoca şi atenţia de care s-a bucurat episcopul considerat de coreligionarii săi „martir”, Iuliu Hossu, la Mânăstirea Căldăruşani, unde a petrecut 15 ani şi unde ocupa un apartament, avea un călugăr-valet care îl servea la masă şi o indemnizaţie mai mare decât a stareţului. Patriarhul Justinian îl stima pentru rolul jucat în momentul Marii Unirii.
Boris Buzilă a lăsat, tipărite la Editura „Anastasia”, câteva traduceri din marii mistici şi scriitori ruşi precum Sfântul Teofan Zăvorâtul, Serghei Bulgakov, Evgheni Trubeţkoi, Nikolai Gogol, Alexandr Soljeniţîn.
Ca publicist, Boris Buzilă a tipărit în anii din urmă câteva zeci de articole, legate de Biserica Rusă şi problemele sale, apărute integral în revista „Tabor”. Aceste articole au fost scrise până în ultimele luni ale vieţii sale. Rămâne ca volumele lăsate de Boris Buzilă să fie cunoscute şi preţuite la cuvenita lor valoare.
Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!