Chipuri aspre, brăzdate de cute adânci, semne vizibile ale trecerii timpului, mai multe perechi de mâini din căuşul cărora ţâşneşte, sfioasă, lumina hepatică a lumânărilor, o cruce de lemn pe care, de-a curmezişul, stă scris numele lui Cristian Paţurcă şi o chitară spânzurată de grumazul lui Bebe Astur, gata să plângă în acordurile celebrului Imn al golanului, imediat ce părintele Cimitirului Belu va termina de rostit cele câteva cuvinte în amintirea celui care a fost cantautorul rebel al anilor 90. Aceasta a fost atmosfera în care vreo 30 de oameni, prieteni şi foşti tovarăşi de scenă ai lui Paţurcă, au comemorat, ieri, cei şapte ani scurşi de la trecerea în nefiinţă a artistului.
“Cristian nu a murit. Trăieşte în fiecare dintre noi şi va continua să o facă în fiecare generaţie născută sau nenăscută”, îşi începe, tărăgănat, discursul Doru Mătieş, liderul Asociaţiei 21 Decembrie şi, totodată, fost prieten la cataramă cu cel care a fost Cristian Paţurcă, omul al cărui nume a fost, mai mult ca oricare altul, legat de evenimentele din Piaţa Universităţii, din iunie 90. Autor al îndrăgitului Imn al golanilor, fredonat ani la rând, de o ţară întreagă, Paţurcă a trecut în lumea celor drepţi în urmă cu exact şapte ani, răpus de tuberculoză. “Un luptător anti-comunist împătimit. Omul care a deschis scene şi balcoane. Care a creat atmosfera uluitoare din Piaţa Universităţii a acelor vremi tulburi. Care a provocat întâiul val, de pe urma căruia au profitat oameni de stat, preşedinţi, lideri ai societăţii civile mai mari sau mai mici. Acesta a fost, în câteva cuvinte, Cristian Paţurcă”, a continuat să-şi depene firul discursului Mărieş.
“Eroii nu mor niciodată!”
Fostul revoluţionar este convins că amintirea lui Paţurcă va rămâne întotdeauna vie în sufletul iubitorilor de libertate şi adevăr. “Rămân cu aceeaşi credinţă că eroii nu mor niciodată. Paţurcă nu face excepţie!”, a mai adăugat liderul organizaţiei 1 Decembrie. La doi paşi de el, cu pletele ninse de scrugerea timpului, Bebe Astur (64 ani) îşi drege galsul, pregătindu-se să respecte utlima dorinţă a lui Cristi: “El a lăsat cu limbă de moarte ca în fiecare an să-i cântăm la mormânt Imnul golanilor. Nu a fost început de ianuarie până acum în care să nu-i respectăm cu sfinţenie dorinţa”, mărturiseşte cel care i-a stat alături lui Paţurcă în nenumărate concerte. “Eram unul din membrii grupului Solaris pe vremea când lăsam chitările să ne plângă în mâini, pe scenă, alături de Cristi, chitarist de excepţie şi lider al trupei Rond”, îşi aminteşte Astur.
Piaţa Universităţii e locul în care Paţurcă a scris istorie
Încet, încet, acele ceasornicului prind a se rostogoli cu repeziciune spre orele 14.00. Cei aproape 30 de oameni care au venit să comemoreze anii scursşi de la dispariţia lui Paţurcă se pregătesc să părăsească aleea betonată a cimitirului Belu şi să-şi lase fostul tovarăş de scenă şi de răzvrătire împotriva unui system pe care l-au considerat întotdeauna corrupt. Se îndreaptă cu toţii spre Universitate, locul în care chitara lui Paţurcă a făcut istorie în iunie 1990. “Mergem să aprindem o lumânare şi acolo. Îi vom pune la căpătâi o floare, versurile nemuritoare pe care le-a scris şi cântat. Vom atinge pălăria lui preferată şi cureaua chitării lui, Regina, de care nu se despărţea niciodată, toate aflate la baza monumentului ridicat acolo în cinstea lui”, a mai spus Mărieş înainte ca micul cortegiu din Belu să părăsească cimitirul.
Răpus de tuberculoză
Numele lui Cristian Paţurcă este legat de manifestaţia din Piaţa Universităţii din 1990, el fiind nu numai autorul "Imnului Golanilor", ci şi un activist al acestei mişcări. Ultima apariţie publică notabilă a lui Cristian Paţurcă a fost în iunie 2010, când a susţinut un concert aniversar şi când şi-a lansat cartea "Mi-e greu titlul de erou". În 27 aprilie 2010, Cristian Paţurcă a primit Crucea Naţională "Serviciul Credincios - clasa a III-a", distincţie acordată acestuia de preşedintele Traian Băsescu la 20 de ani de la manifestaţia din Piaţa Universităţii. A murit, bolnav de tuberculoză, sărac lipit, la 18 ianuarie 2011.