Odată cu decesul celui care a fost considerat un arhitect-cheie al integrării europene, fostul preşedinte Valéry Giscard d'Estaing, a fost readusă în actualitate şi relaţia agitată pe care acesta a avut-o cu Nicolae Ceauşescu.
Fostul şef de stat al Franţei a murit miercuri seara, la 94 de ani, iar cauza decesului a fost contractarea Covid-19. Considerat un politician cu un rol determinant în integrarea europeană, el a căutat să liberalizeze economia şi atitudinile sociale după ani de guvernare conservatoare a lui Charles de Gaulle, care a avut relaţii excelente cu Ceauşescu.
Liderul al Frantei între 1974 şi 1981, Giscard a generat câteva schimbări majore în societatea franceză, printre care se numără divorţul de comun acord, legalizarea avortului şi scăderea vârstei de vot de la 21 de ani la 18. În Europa, el s-a înţeles foarte bine cu fostul cancelar al Germaniei de Vest Helmut Schmidt, alături de care a pus bazele monedei unice euro datorită înfiinţării Sistemului Monetar European.
Primul contact al lui Giscard d'Estaing cu Ceauşescu
Nicolae Ceauşescu şi Giscard d'Estaing s-au întâlnit pentru prima dată la Paris, în cadrul unei vizite pe care conducătorul comunist român a întreprins-o în perioada 15-17 iunie 1970. Liderul Republicii Socialiste România ar fi vrut să-l întâlnească la Palatul Élysée pe Charles de Gaulle, dar generalul demisionase la 28 aprilie 1969, preferând să iasă din prim-planul politicii şi concentrându-se pe scrierrea memoriilor. Astfel, Ceauşescu a fost primit de preşedintele Georges Pompidou, iar la acele întâlniri a fost prezent, printre alţii şi Valéry Giscard d'Estaing, ministrul al Economiei şi Finanţelor.
La acea vreme, Ceauşescu a înţeles pentru prima dată că viziunile sale nu erau agreate de liberalul Valéry Giscard d'Estaing şi că bunele relaţii româno-franceze, consolidate în timpul preşedinţiei lui Charles de Gaulle, se vor răci odată cu preluarea ştafetei de la Pompidou. Mandatul de preşedinte al lui Valéry Giscard d’Estaing a adus o înrăutăţire a raporturilor pe axa Bucureşti-Paris. Din acel moment, relaţiile comuniştilor cu Franţa au oscilat în funcţie de nevoile de legitimare a regimului sau de interese economice. De altfel, în a doua parte a anilor 1970, Franţa devine din ce în ce mai incomodă pentru regimul comunist, iar intelectualitatea de stânga începe să critice deschis erorile sistemului.
Reducerea taxelor şi mărirea importurilor franceze
Revenind la vizita lui Ceauşescu în Franţa, trebuie spus că printre cele mai importante teme de discuţie pentru dictator au fost propunerile de reducere a taxelor şi mărire a importurilor franceze din România. Discuţiile au fost afectate, însă, de recesiunea economică globală, dar mai ales de reorientarea Franţei spre relaţiile cu Germania şi Comunitatea Economică Europeană, iar Ceauşescu înţelesese foarte bine mesajele din Hexagon.
Contextul în care liderul PCR încerca să obţină condiţii financiare mai bune pentru România era următorul: după demisia lui Charles de Gaulle, guvernul de la Paris a încetat politica de protejare a României, iar balanţa comercială înclina vertiginos în favoarea Franţei. Aici se ajunsese din cauza faptului că ţara noastră importa tehnologie de vârf la preţuri costisitoare. O lovitură grea pentru mai-marii de la Bucureşti a fost şi când francezii au refuzat să-i ajute în negocierile vamale cu Piaţa Comună.
Astfel, după încheierea vizitei lui Ceauşescu la Paris, cele două guvernele au continuat discuţiile privind colaborarea economică şi chestiunile în litigiu, dar era clar că din punct de vedere diplomatic şi economic, România înregistrase un eşec. La 12 noiembrie 1971, Ceauşescu a avut din ocazia să discute cu Valéry Giscard d’Estaing, care sosise la Bucureşti pentru semnarea documentelor fondatoare ale băncii româno-franceze din Paris.
Tensiunile de la prima vizită au ieşit din nou la suprafaţă, iar conversaţia s-a transformat într-un şir de critici reciproce mai mult sau mai puţin voalate. În comparaţie cu Germania de Vest (RFG), francezii nu rezolvaseră problema taxelor vamale şi nici a dezechilibrului comercial în relaţia cu România. Era clar pentru toată lumea că Germania Federală era întâiul partener comercial al României. În plus, pe fondul suplimentelor neprevăzute de importuri de la Renault, uzina Dacia întârziase integrarea în economia naţională şi era dependentă de importuri.
Ce i-a reproşat Valéry Giscard d'Estaing lui Ceauşescu
De cealaltă parte, Valéry Giscard d'Estaing i-a amintit lui Ceauşescu faptul că nu-şi respectase angajamentul făcut în faţa lui Georges Pompidou. Era vorba despre aducerea Franţei pe primul loc în comerţul exterior al României, obiectiv ce părea o utopie în condiţiile în care Italia ocupa poziţia secundă în schimburile externe româneşti. Încercând să găsească o soluţie de mijloc, Ceauşescu s-a referit la domeniile cooperării româno-franceze, adică la schimburile cu firma Renault, la industria aeronautică şi cea informatică. „Trebuie să găsim un ritm mai rapid în toate”, spunea Ceauşescu la acea vreme.
Totodată, liderul RSR a punctat foarte apăsat că dacă Franţa nu mai dorea să-şi respecte angajamentele, România putea cere ajutorul Germaniei Federale, remarci care l-au iritat vizibil pe ministrul francez şi viitorul preşedinte. Cea mai mare supărare a lui Ceauşescu cu privire la Valéry Giscard d’Estaing era legată mai ales de problema taxelor vamale, care însemnau sume colosale pentru economia României. În iunie 1970, în faţa preşedintelui Pompidou, ministrul Finanţelor promisese o soluţie pentru reducerea lor şi sprijin în negocierile vamale cu Piaţa Comună, dar nu a onorat angajamentele.
Odată confirmate noile realităţi de la începutul anilor 1970, perioadă ăîn care Comunitatea Economică Europeană trecea printr-o perioadă de reforme, ce însemna şi limitarea suveranităţii ţărilor membre, Ceauşescu a pus în scenă o nouă strategie. Ea ţinea cont de Planul Werner, conform căruia tratatele bilaterale semnate de statele Comunităţii nu mai erau valabile, fiind necesare înţelegeri noi, cu Bruxelles. În acel context, francezii nu mai dădeau niciun semnal, astfel că Nicolae Ceauşescu i-a prezentat problema preşedintelui vest-german Gustav Heinemann, cu ocazia vizitei la Bucureşti din mai 1971.
Heinemann i-a promis şi s-a ţinut de cuvânt, iar datorită intervenţiilor preşedintelui RFG, în perioada 15-16 iulie 1971, la Bucureşti s-a deplasat o delegaţie a Comisiei Executive a Comunităţii Economice Europene. Atenţie, erau discuţii care nu aveau caracter oficial.
Valéry Giscard l-a acuzat pe Nicolae Ceauşescu
Valéry Giscard l-a acuzat pe dictator că recurgea la o strategie incorectă plasând România în rândul statelor în curs de dezvoltare pentru putea obţine credite cu dobânzi mici. Viitorul preşedinte al Franţei era foarte deranjat că venitul anual pe cap de locuitor al românilor atingea 700 de dolari, în timp ce în Pakistan sau Republica Centrafricană era de numai 80 de dolari. Ce însemna asta dincolo de orgoliile şi diferenţele ideologice ale celor doi? Ceauşescu putea să-şi ia adio de la „credite ieftine” din partea Franţei.
Valéry Giscard d'Estaing, născut la 2 februarie 1926, Koblenz, a fost de asemenea şi membru al Academiei Franceze. La 2 ianuarie 1956 a fost ales parlamentar în Adunarea Națională, iar din 1962 până în 1966 a fost ministru de Finanțe al Franței, la fel cum s-a întâmplat şi în perioada 1969-1974. Spre finalul carierei politice s-a ocupat cu probleme referitoare la integrarea europeană.
În acest context, el a fost președintele Convenției Europene, care s-a ocupat cu redactarea articolelor Tratatului constituțional european. Pentru munca şi implicare sa în această chestiune, el a primit în anul 2003 Premiul Carol cel Mare al orașului Aachen.
surse foto: Fototeca online a comunismului românesc, cota arhivistică 22/1979 (conferirea de către preşedintele Nicolae Ceauşescu a Ordinului Steaua Republicii Socialiste Româniam cl. I, preşedintelui Republicii Franceze, Valery Giscard d’ Estaing, care a efectuat o vizită oficială în ţara noastră. 8-10.III.1979).
Fototeca online a comunismului românesc, cota arhivistică 23/1979 (Dineul oficial oferit de preşedintele Nicolae Ceauşescu şi de Elena Ceauşescu, în onoarea preşedintelui Valery Giscard d’ Estaing şi a doamnei Anne-Aymone Giscard d’ Estaing, cu prilejul vizitei pe care preşedintele francez a efectuat-o în ţara noastră, 8-10.III.1979)