Prima întrebare care se pune referitor la actele teroriste produse în toamnă la Paris, la Nissa și la Viena este: "Dar de ce astăzi?". Răspund la întrebare cu o altă întrebare: dar de ce nu ieri, nu în primăvară, nu în iarnă? Această întrebare fără răspuns a fost pusă pentru prima dată după 11 septembrie 2001, când la New-York s-au prăbușit turnurile gemene.
A doua întrebare, deja justă, este: "De ce s-a petrecut acest lucru?". Deși aș corecta-o: De ce s-a produs acest lucru acum și dacă se va produce pe viitor? Trebuie să lămurim acest lucru măcar pentru a nu gândi că actele teroriste sunt opera unor bolnavi psihici, iar cauza sunt provocările sau nesăbuința Occidentului.
Migranții musulmani vin în Europa și nu numai. Vin pentru o viață mai bună, ca să câștige bani, dar și ca să rămână pentru totdeauna. Ei intră într-o altă cultură , dacă vreți - într-o altă civilizație, însă mulți dintre ei vor să trăiască așa cum au trăit în patria lor musulmană. Ei resping a priori tradițiile și normele de comportament ale gazdelor la care au venit "în vizită", care le sunt străine. Grosso-modo, hijaburile versus fustele mini.
Pe lângă aceasta, în mentalitatea musulmană există convingerea fermă că islamul este superior altor religii și, prin urmare, sunt convinși de superioritatea drept-credincioșilor față de altă omenire. Însă în istorie s-a întâmplat așa încât drept-credincioșii, care împărtășesc cea mai perfectă religie, au pierdut în fața Occidentului "competiția politică și economică a civilizațiilor". Ei invidiază Occidentul, au un sentiment de inferioritate. Combinația dintre încrederea în propria măreție și complexul de inferioritate constituie un material inflamabil periculos.
Multe lucruri nu le plac musulmanilor la europeni, dar și pe europeni multe lucruri îi irită la musulmani (să nu spuneți că la noi în Rusia toată lumea este extrem de încântată de "oaspeții" din Asia Centrală). Fiecare vrea să trăiască în felul său. Însă șlefuirea este dureroasă.
Toate acestea luate împreună creează un cadru politic și cultural favorabil pentru răspândirea înclinațiilor radicale, inclusiv între cei care s-au născut și crescut în Europa. Adăugați la aceasta situația din Orientul Mijlociu și în general, în lumea musulmană, unde radicalismul religios a devenit un factor imanent al vieții politice.
Extremismul și terorismul sunt forma extremă de exprimare a acestuia. Terorismul poate căpăta cele mai diferite forme. El are un caracter de rețea, în lumea întreagă acționează celule extremiste "latente", dar capabile "să se trezească" într-o clipă. În ultimii ani au apărut "lupi singuratici" care acționează cu arme albe, care strivesc oamenii cu mașinile.
În sfârșit, a treia întrebare este "ce-i de făcut?". La această întrebare caută de decenii răspuns cei cărora nu le este lene. Da, adeseori sunt prevenite acte teroriste izolate, însă nu poate fi învins terorismul. Nu se va putea nici în viitorul apropiat. Rădăcinile acestuia sunt prea adânci. Dar poate fi înfrânat. Pentru aceasta sunt necesare cele mai diferite măsuri: controlul riguros al migrației, urmărirea sistematică și arestarea potențialilor teroriști, măsuri polițienești dure, interzicerea organizațiilor religioase radicale… Cel mai important lucru este ca aceste acțiuni să fie sistematice, nu sporadice.
Și, în sfârșit, este extrem de importantă comunicarea permanentă, colaborarea cu comunitățile musulmane, sprijinirea musulmanilor care-i combat pe radicali, care reprezintă totuși mаjoritatea.
Recomandările noastre
