Fusese colonel în armată şi mai purta uniformă, care-i dădea prestanţă. Bărbat frumos şi simpatic, era un om bun.
Principele Dimitrie Moruzzi, fost prefect al Capitalei - Kneazul, cum i se zicea pe atunci, era și un important elector - adică organizator de alegeri.
De multe ori vizita familiile hoţilor, arestaţi de oamenii lui, unde împărţea ajutoare copiilor şi femeilor bătrâne.
- Ce vină au aceştia?, spunea Kneazul.
Totuşi în alegeri era straşnic. A fost prefect de poliţie al Capitalei de două ori: odată in timpul lui I. C. Brătianu, înainte de 1888 şi apoi a doua oară între 1904— 1907, în timpul ministeriatului cumnatului său Iorgu Cantacuzino.
A mai fost mult timp şi prefect al judeţului Dorohoi. În Mihăileni, din acel judeţ, trăia farmacistul F. de origine austriacă. Foarte bine văzut, fusese numit consul al guvernului austriac, dar în acelaşi timp alegătorii din Mihăileni îl rugaseră să fie primar.
Şi astfel, câtva timp, farmacistul din Mihăileni a fost consul austriac şi în același timp primar român. Asta mergea pe vremea aceea!
La un moment dat opoziţia s-a dumerit şi a cerut îndepărtarea primarului F., a austriacului F., pe deasupra şi consul!
Farmacistul din Mihăileni nu ţinea atât de mult să fie primar. Dar cine nu s-a lăsat a fost Kneazul, care pierdea un important partizan!
Citește și Prințul Moruzi cu care nu se dădea mâna
Kneazul aflase că farmacistul ceruse incă cu 20 ani înainte încetăţenirea, dar nu se ocupase de această chestie. Principele Moruzi a plecat la Bucureşti, s-a făcut luntre și punte, proiectul de lege a trecut prin Cameră şi prin Senat şi peste câteva zile Kneazul s-a întors la Mihăileni cu diploma de cetăţenie română a primarului care între timp renunţase de a mai fi consul austriac.
Dar afacerea de mai sus a avut o urmare nostimă, Kneazul căutând să dea o lecţie acelora, care avuseseră intenţia să-i răpească un important partizan, întâmplarea merită să fie povestită.
Siguri de succes câţiva fruntaşi ai opoziției din Dorohoi, având în tovărăşia lor pe un alt farmacist din capitala judeţului, bătrânul Haque, un om blând şi paşnic, cu obiceiuri frugale şi care nici măcar nu fuma (reţineţi detaliul) — toţi aceştia plecară în câteva trăsuri,
la Cernăuţi. Hotărâseră să facă un chef, spre a sărbători anticipat succesul scontat la alegerile apropiate.
Pe_vremea aceea „a merge la Cernăuţi” însemna a călători în străinătate. Capitala Bucovinei era cel mai apropiat oraş civilizat din Apus.
Dar, la întoarcerea în ţară, trăsurile au fost oprite la frontieră. Vameşii făcând percheziţie „au găsit” ţigări şi tutun austriac prin buzunarele călătorilor şi în trăsuri. O cantitate mare de ţigări a fost găsită, mai ales, prin buzunarele farmacistului Haque.
-Dar eu nu fumez! N-am cumpărat nici o ţigară la Cernăuţi. Nu înţeleg cum de a ajuns tutunul prin toate buzunarele mele, se văicărea el, aproape plângând.
Dar vameşii erau implacabili.
„Contrabandiştii”, inclusiv Haque, care, este adevărat, nu era nici fumător, nici alegător, au fost arestaţi. Vina a fost considerată ca fiind foarte gravă şi în acest senz au fost redactate procese verbale.
„Contrabandiştii” au fost ţinuţi arestaţi câteva zile, până după trecerea alegerilor. Apoi li s-a dat drumul.
Haque, care n-a înţeles nimic din toate cele întâmplate, s-a văitat tot timpul, atât în închisoare, cât şi după asta. când povestea ciudata aventură:
- Dar un lucru nu înţeleg, frate - spunea el tuturor - cum de s-a găsit tutun prin buzunarele mele! Eu în viaţa mea n-am fumat o ţigară!
E de prisos să explic că totul a fost o farsă politică, pusă la cale de principele Moruzi.
În cartea ,,Bucureşti'' (1935), scriitorul şi diplomatul francez Paul Morand, cunoscător al realităţilor româneşti, scrie despre Moruzi: Nu mă satur de anecdotele despre prinţul Moruzi, care a fost multă vreme prefect de poliţie, un prefect de poliţie cum noi nu vom cunoaşte niciodată...
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric