2. În democrație, dar nu numai, contează enorm și forța de convingere a populației. Desigur, se poate scoate Armata pe străzi, se pot arunca grenade lacrimogene împotriva celor care se plimbă pe bulevarde. Esențială rămîne însă convingerea. Asta cere centralizarea comunicării la nivelul unei persoane cu mare autoritate morală, dar și cu imaginea de om care ar putea rezolva problemele.
De la începutul Crizei s-au încercat fel de fel de experimente în materie de asumare a imaginii Tătucului. Raed Arafat se bucură de un capital politic uriaș. Da, dar Raed Arafat nu deține prerogativele de șef al statului și în plus stîrnește invidia șefilor săi. N-a mers nici experimentul comunicării în grup cu Marcel Vela în centru.
3. Cea mai mare dificultate a administrării Crizei în democrație o dă dependența politicienilor de sondaje. Măsurile în astfel de împrejurări sînt eminamente nepopulare. Pentru a le lua trebuie să-ți asumi riscurile de a scădea în sondaje, chiar și de a stîrni antipatia unei mari părți a populației. Puțini sînt liderii de azi ai țărilor democratice în stare să-și asume un asemenea risc. Mai există însă o posibilitate. Ca un lider să nu mai aibă nimic de pierdut. Fie pentru că nu depinde esențial de spasmele electoratului, fie pentru că nu se va mai confrunta cu examenul alegerilor. Din acest punct de vedere, România are în Klaus Iohannis persoana ideală pentru asumarea unor măsuri nepopulare. Klaus Iohannis e la al doilea mandat.
Klaus Iohannis tocmai ce a fost ales cu un scor zdrobitor. Are un capital politic uriaș. Are așadar de unde să piardă. Acest capital politic uriaș e important și prin raportare la toți ceilalți lideri politici ai momentului. Ludovic Orban e o glumă ieftină a naturii politice. A ajuns premier prin voința lui Klaus Iohannis. În lunile de mandat, dar mai ales în săptămînile în care asuda la gîndul că ar putea să nu mai fie premier, el și-a pierdut și bruma de simpatie pe care o mai avea de pe vremea cînd cînta din gură și la mandolină. Opoziția n-are la ora actuală nici un lider de autoritate. Victor Ponta e de departe cel mai activ și cel mai bun, dar fostului premier îi lipsește partidul de autoritate.