Fără îndoială, Partidul Național Liberal este cel care a lansat campania de la noi pentru alegerile europarlamentare. Deciziile luate, contestate sau, dimpotrivă, aplaudate, lansarea candidaților în prezența liderului grupului european din care face parte partidul, toate au făcut să se discute serios și la noi despre acest scrutin.

Bâlbele de la înscrierea celor de la USR-PLUS, durerile de șale ale lui Dragnea, care amână depunerea listelor PSD, și faptul că ALDE nu a venit cu surprize majore, mergând pe mâna celor două doamne care i-au reprezentat și până acum, Nicolai și WEBER, toate astea au ajutat liberalii să le „ia fața” adversarilor.

Pentru că experiența de la ultimele alegeri parlamentare ne arată că președintele Klaus Iohannis poate gândi politica în termen de „grup” și nu de „cuplu”, ca să o parafrazez pe o doamnă devenită celebră în mediul virtual pentru teoriile năstrușnice pe care le descarcă de pe internet direct în partidul căruia îi servește drept „roată motrice”. La ultimele alegeri, dorindu-și să-l revadă pe Dacian Cioloș la Palatul Victoria, președintele a părut că are doi favoriți în cursă: PNL și USR. Umăr la umăr, cele două formațiuni s-au menajat, candidând sub o singură siglă: chipul lui Cioloș. Nu știm ce a făcut Klaus Iohannis singur în cabina de vot, dar sufletul sigur l-a avut împărțit între cele două partide.

Operațiunea a fost un eșec. Asta nu înseamnă că nu există și acum tentația de a fi repetată experiența. Numai că premizele sunt acum total diferite.

USR-PLUS a amenințat că va avea un candidat propriu la alegerile prezidențiale, speculându-se că acesta ar fi Laura Codruța Kovesi sau Dacian Cioloș, dar, la fel de bine, „candidat propriu” poate fi și Klaus Iohannis, chiar dacă e susținut și de alte formațiuni.

O altă diferență față de iarna lui 2016 este că alegerile prezidențiale vor fi și o bătălie a organizațiilor de partid, iar jocul „la două capete” al președintelui ar putea înfuria PNL în singurul moment în care Iohannis ar avea nevoie de sprijinul lor.

Până acum, prin gesturile și declarațiile publice, Iohannis pare să fie trup și suflet cu PNL, mai ales că partidul condus de Ludovic Orban a alcătuit o listă de candidați pe placul președintelui. Europarlamentarele sunt niște alegeri fără mare miză pentru publicul larg. Prezența este mereu scăzută, iar ponderea voturilor o obțin organizațiile care se mișcă mai bine în teren. De aici, probabil, și ponderea mare de foști „pedeliști” pe lista liberală, fostul partid prezidențial păstrându-și influența în teritoriu, spre deosebire de liberali, care pierd oameni.

Situația este și mai dezastroasă la USR-PLUS, din punctul de vedere al organizațiilor din țară.

Dacă liberalii-democrat-liberali aveau nevoie doar de impulsul de a-și vedea președintele alături, cei de la USR și noii lor aliați au nevoie de un ajutor mai consistent, pentru a crește prezența la vot.

Acest ajutor nu poate veni decât tot de la Iohannis, dacă declanșează un referendum pe tema favorită, Justiția și Statul de Drept.

Dacă o face, vom înțelege că, din nou, sufletul președintelui este „rupt în două”. Și vom mai putea paria pe un lucru: niciun alt partid de dreapta nu va mai arunca în luptă un candidat cu șanse electorale serioase.