Conferința de presă a lui Klaus Iohannis, ținută joi, 15 februarie 2018, a fost iscodită aproape în exclusivitate din perspectiva refuzului de a lua în considerare dezvăluirile privind folosirea de către DNA a luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico- mafiote.

Marea surpriză a conferinței de presă n-a constituit-o noul stil al lui Klaus Iohannis, pe care l-am putea defini gen Hai sictir!, nici luarea în brațe a Neprețuitei Codruța Kovesi, care, la rîndu-i, îl ține în brațe pe Lucian Onea, acel procuror de la Ploiești cu limbaj de bodyguard la un interlop, care, la rîndu-i, îl ține în brațe pe Mircea Negulescu, zis Zdreanță, nici ieșirea la suprafață a rînjetului pe post de răspuns la întrebări, nici supărarea că, întors din Tenerife unde, pentru a fi cuplat total la Răvășitoarea, SPP-ul l-a decuplat total de la țară, a fost obligat să-și bată capul cu Scandalul DNA, cînd gîndul lui mai era la frumoasele vremuri de pe plajă, ci dezvăluirea că mai înainte la Cotroceni au fost Viorica Dăncilă și Liviu Dragnea:

„Am avut în această după amiază o întîlnire despre care cred că este bine să ştiţi. Am primit pe dna prim ministru Dăncilă şi pe dl preşedinte Dragnea aici, la Cotroceni. Această întîlnire a fost planificată încă din seara cînd a avut loc depunerea jurămîntului din partea noului guvern şi rostul acestei întîlniri a fost de a defini cadrul colaborării instituţionale între mine şi noul guvern.” Liviu Dragnea mai trăia la ora difuzării Conferinței de presă. Asemenea și Viorica Dăncilă.

Ar fi fost de așteptat ca anunțul privind întîlnirea de la Cotroceni să fie făcut și de cei doi sau măcar de unul dintre ei. Dacă înainte de întîlnire nu se putea, ca să nu stea biata presă cu urechile lipite de ușile Palatului, atunci măcar după. Nu de alta, dar faptul că despre această întîlnire a vorbit doar Klaus Iohannis și mai ales faptul c-a fost prezentată de președinte cu formula „am primit”, de parcă ar fi el ar fi fost Carol al II-lea fără țiitoare, iar cei doi Armand Călinescu, cu amîndoi ochii teferi sînt în măsură să ridice multe întrebări asupra adevăratei relații dintre PSD și președinte, teoretic una de egalitate, practic, una de subordonare.

Numai pe vremea lui Carol al II-lea, mai precis pe vremea dictaturii lui Carol al II-lea, premierul și șeful Camerei Deputaților erau primiți la Palatul Regal de Majestatea Sa, tocmai atunci dat jos de pe vreo prostituată adusă de șeful SPP-ului de atunci, distinsul Gavrilă Marinescu.

​ Îi și văd pe cei doi stînd pe la uși, morți de fericire că-i primește Majestatea Sa. Potrivit lui Klaus Iohannis, întîlnirea a avut drept scop „de a defini cadrul colaborării instituţionale între mine şi noul guvern”. Despre ce a însemnat această definire, Klaus Iohannis nu ne-a spus.

Tocmai venise din Tenerife și-l aștepta Răvășitoarea să scoată din valiză împreună suvenirurile din vacanță. Din cîte știm noi, cadrul colaborării instituționale dintre Guvern și Președinte e definit de Constituție. De ce era nevoie ca acest cadru să fie discutat cu premierul și cu șeful Camerei Deputaților?

Dar, hai, să zicem că, la învestire, grăbit cum era să plece în Tenerife cu Răvășitoarea, Klaus Iohannis n-a avut vreme s-o cunoască cît de cît pe Viorica Dăncilă și să stabilească împreună cu distinsa dacă la telefon îi va spune Domnule președinte sau Dragă Klaus, dacă la Cotroceni va veni cu fustă sau cu pantaloni. Dacă e așa, întîlnirea e justificată, desigur nu sub înfățișarea, prezentată de Klaus Iohannis cu o aroganță de sas care se p…ă în capul babuinilor de români. Întîlnirea cu Viorica Dăncilă, desigur.

Din punct de vedere constituțional, prezența lui Liviu Dragnea la o întîlnire prezentată de Klaus Iohannis ca avînd drept rost definirea cadrului instituțional al relației dintre el și premier a fost nepotrivită. Desigur, toată lumea știe că Viorica Dăncilă e device-ul comandat de Liviu Dragnea prin bluetooth, dar asta nu înseamnă că situația asta, aberantă, să fie oficializată chiar de președintele României.

Dacă ar fi fost vorba de o prezență în limitele Constituției, la întîlnire trebuia să fie și Călin Popescu Tăriceanu, șeful Senatului. S-a discutat la primire (citat din Klaus Iohannis) doar despre cadrul instituțional?

Răspunsul ni-l dă declarația absolut aiurea a lui Liviu Dragnea despre cererea de revocare a Codruței Kovesi:

„Pe acest subiect, eu am decis ca în această perioadă să nu intervin. Eu îmi doresc ca în acest subiect să fie o abordare instituțională. Aici sînt trei actori: ministrul Justiței, CSM-ul și președintele. Nu vreau să mă implic, deși eu am un punct de vedere foarte bine conturat, pe care o să mi-l exprim, după ce se termină, într-un fel sau altul, toată această poveste”. Cum adică?

Decizia privind cererea de revocare a Codruței Kovesi, mai precis dacă se va face sau nu o astfel de cerere, e o decizie eminamente politică. Desigur, în luare ei trebuie să se țină cont de investigația de specialitate realizată de Ministrul Justiției.

Prin implicațiile sale social-politice majore, între care la loc de frunte se află imaginea PSD, partidul din al cărui Guvern face parte ministrul Justiției, decizia trebuie luată de PSD și de ALDE, după ce – să spunem – Tudorel Toader își prezintă punctul său de vedere pro sau contra cererii de revocare. În această decizie trebuie ținut cont că ministrul Justiție doar propune revocarea. 

Președintele e cel care o aprobă sau nu. De ce a simțit nevoia președintele să anunțe de pe acum decizia de a nu accepta revocarea? Pentru că această cerere nu va fi făcută niciodată de Tudorel Toader? Klaus Iohannis l-a chemat doar pe Liviu Dragnea, evitîndu-l pe Călin Popescu Tăriceanu, deoarece știa că șeful Senatului nu va fi de acord cu solicitarea adresată de Klaus Iohannis celor doi, în principal lui Liviu Dragnea: De a nu înainta cererea de revocare.

Mulți se vor întreba de ce are nevoie Klaus Iohannis să nu-i fie înaintată cererea de revocare, dacă tot a anunțat că n-o va aproba. Teoretic, ar fi avantajat electoral dacă ar respinge cererea. Practic însă, dacă Tudorel Toader ar înainta cererea de revocare, Klaus Iohannis ar fi obligat, prin respingerea cererii, să se angajeze prea mult de partea Codruței Kovesi.

Ca să nu mai spun că o astfel de cerere i-ar da bătăi de cap, l-ar obliga să se gîndească puțin și la realitățile din România. Ori, așa cum s-a văzut din conferința de presă, nimic nu-l enervează mai tare pe Klaus Iohannis decît să se gîndească la realitățile din România, în loc să viseze la cele din Tenerife.

Nu-i exclus ca declarația lui Liviu Dragnea ne anunță că Tudorel Toader nu va cere revocarea Codruței Kovesi. În stilul său de căcăcios, cu care ne-a obișnuit deja Liviu Dragnea, va lăsa responsabilitatea de a nu mai cere revocarea pe seama lui Tudorel Toader. Desigur, Tudorel Toader se va face de rahat. Ar fi însă primul și ultimul demnitar din România care se face de rahat în locul lui Liviu Dragnea?