Previzibilul s-a petrecut: Coreea de Nord a produs încă una dintre celebrele sale derobări diplomatice, amenințând că boicotează summit-ul de luna viitoare cu Trump. Istoria negocierilor dintre Washington și Phenian este plină de asemenea manevre, cărora americanii nu au știut să le răspundă.

„Nu mai suntem interesați de o negociere al cărei singur scop să fie punerea noastră la colț și cererea unilaterală de a renunța la arsenalul nostru nuclear; acest lucru ne face să reconsiderăm dacă vom mai accepta summit-ul Coreea de Nord – Statele Unite”, a declarat, miercuri, adjunctul ministrului de Externe de la Phenian, Kim Kye Guan.

Acesta a criticat comentariile recente făcute de consilierul pentru Securitate al lui Trump, John Bolton, care a afirmat că Phenianului ar trebui să i se aplice „modelul libian” de dezarmare nucleară, care să ducă la o „distrugere completă, verificabilă și ireversibilă” a arsenalului și capacităților de producție. De asemenea, Bolton a avertizat că regimul comunist trebuie să renunțe total la stocurile sale de arme chimice și biologice.

Amenințarea renunțării la summit a fost precedată de o anulare de către Phenian a unei întâlniri inter-coreene la nivel înalt.

Istoria negocierilor dintre Washington și Phenian este plină de răzgândirile, retractările și re-escaladările Dinastiei Kim. Trecerea lor în revistă demonstrează că, de câte ori americanii au dat semne de slăbiciune, nordcoreenii au răspuns cu o acțiune agresivă. Spre deosebire de predecesorii săi, Donald Trump avertiza, în aprilie, că este gata să se ridice de la masa negocierilor cu Kim, dacă simte că acestea nu duc la niciun rezultat.

 

Hachițele Dinastiei Kim și naivitatea americană

Statele Unite au ajuns la un acord nuclear cu Coreea de Nord în 1994, după luni de negocieri desfășurate sub spectrul amenințării Phenianului că va transforma stocurile sale de combustibil nuclear în bombe. Coreea de Nord a stopat construcția a două reactoare destinate producerii de arme nucleare. În schimb, trebuia să primească de la americani două reactoare ce puteau fi folosite exclusiv la producerea de energie electrică, plus 500.000 de tone de țiței anual.

Regimul comunist s-a plâns în mod repetat de întârzieri în livrarea petrolului și a componentelor reactoarelor. În replică, Washingtonul s-a plâns de faptul că Phenianul și-a continuat programul de dezvoltare balistică.

Acordul a căzut în 2002, după ce Coreea de Nord a recunoscut că a desfășurat un program nuclear clandestin de îmbogățire a uraniului.

Nu a durat mult până când Statele Unite s-au întors la masa tratativelor, de data aceasta într-un format de șase, alături de China, Coreea de Sud, Rusia și Japonia. După doi ani de negocieri tensionate, începute în august 2003, Nordul a acceptat, în septembrie 2005, să pună capăt programului de înarmare nucleară în schimbul unor avantaje economice, energetice și de securitate.

Totuși, neînțelegerile dintre Washington și Phenian în ce privește sancțiunile financiare impuse Nordului au dus la eșuarea temporară a negocierilor și la primul test nuclear al Coreei de Nord, în octombrie 2006.

Discuțiile au fost reluate câteva săptămâni mai târziu, iar cele șase state au ajuns în februarie 2007 la un acord prin care Coreea de Nord trebuia să primească ajutoare în valoare de circa 400 de milioane de dolari în schimbul dezmembrării instalațiilor sale nucleare.

Dar încercarea finală de a se ajunge la totala lichidare a programului nuclear a eșuat în decembrie 2008, când Phenianul a refuzat condițiile de verificare propuse de americani. Negocierile în format de șase au fost înghețate, iar Coreea de Nord a efectuat un al doilea test nuclear în mai 2009.

La câteva luni de la venirea sa la putere, în 2012, Kim Jong-un a ajuns la un acord cu SUA, fiind gata să-și suspende testele nucleare și balistice și îmbogățirea uraniului în schimbul unor ajutoare alimentare. Înțelegerea a picat după numai câteva săptă- mâni, când Phenianul a lansat o rachetă cu rază lungă de acțiune, în încercarea ratată de a plasa pe orbită un satelit.

 

Pupături și mine anti-personal între Corei

De la sfârșitul Războiului Coreei (1950 – 1953), relațiile dintre Seul și Phenian au fost marcate de șocuri puternice: pe de o parte, trei summit-uri istorice, pe de alta, puseuri agresive care au împins cele două părți până pe buza conflictului armat.

Ultimul astfel de conflict a fost în august 2015, când Sudul a acuzat Nordul că a plantat două mine anti-personal în zona demilitarizată, provocând mutilarea a doi militari sud-coreeni. Războiul a fost evitat în ultima clipă, după ce Phenianul și-a manifestat pe un ton evaziv regretul, iar Seulul s-a angajat să oprească uriașa instalație de sonorizare care trimitea peste graniță mesajele sale anti-comuniste.

Armistițiul a dus la o întâlnire la nivel înalt între cele două Corei, în decembrie 2015, în orașul de frontieră Kaesong, din Nord, dar acordul a eșuat, după ce Sudul a refuzat reluarea excursiilor pentru cetățenii săi pe Muntele Diamant, sibol al Coreei. Vizitele fuseseră suspendate în 2008, când un turist sudcorean a fost împușcat mortal.

După numai o lună, Phenianul a efectuat al patrulea său test nuclear, marcând începutul unei intensificări a programelor nuclear și balistic. Vârful a fost atins în 2017, când a fost detonată ceea ce pare să fi fost o bombă cu hidrogen, și au avut loc trei zboruri-test cu rachete intercontinentale.

Anularea importantei întâlniri inter-coreene de miercuri, 16 mai, de către Nord, nu a fost nici pe departe primul astfel de eveniment. În 2013, Phenianul a anulat ex abrupto o reuniune a familiilor despărțite de Războiul Coreei, la numai câteva zile după ce aceasta fusese programată, în semn de protest față de exercițiile militare comune ale Seulului și Washingtonului, despre care a afirmat că sunt repetiții pentru o invazie.