Prezint astăzi un document senzațional din seria celor desecretizate la Washington ca având legătură cu dosarele făcute de diversele autorități americane după asasinarea președintelui John Fitzgerald Kennedy, la 22 noiembrie 1963.

Este vorba de un raport al FBI către Casa Albă care detaliază activitățile de spionaj dintre cele două mari puteri care se înfruntau la acea dată, URSS și SUA.

Oferind multe detalii picante din lumea vie a spionajului, documentul se axează pe felul în care principalul adversar al Americii, Rusia Sovietică, a perceput asasinarea președintelui american. Sigur că informațiile sunt filtrate prin mintea autorului textului, J. Egdar Hoover, figură legendară a serviciilor secrete, un personaj care avea nevoie să-și „prelucreze” șefii direcți, președinții SUA, prin informațiile pe care le furniza.

Acest fapt transpare clar din prima parte a documentului, în care Hoover îi sugerează președintelui Johnson că în timpul primului său mandat la Casa Albă multe informații despre viața sa personală nu ajunseseră la ruși. De asemenea, defunctul președinte este prezentat ca un om „agreat” de ruși, dispus la „peaceful coexistence” cu Blocul sovietic.

J. Edgar Hoover, primul director al FBI

Hoover a fost șef al Biroului de Investigații sub OPT președinți ai Americii.

Câteva date tehnice despre documentul declasificat

Documentul este un raport întocmit de FBI, asumat de directorul John Edgar Hoover, omul care a condus acest serviciu timp de 48 de ani, de la înființare Biroului Federal, în 1924, până la moartea lui Hoover, în 1972. Raportul este adresat unui consilier de la Casa Albă, Marvin Watson, șeful personalului de la Casa Albă.

Documentul are două date, 1 decembrie 1963 și 2 decembrie 1965, probabil fiind o ”lipire” a două raportări distincte, pe o singură temă: percepția Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, dușmanul numărul 1 de dincolo de Cortina de Fier, asupra asasinării celui de-al 35-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, la data de 22 noiembrie 1963.

La același document au fost atașate și alte informații, pe 29 noiembrie 1966, privind reacții ale URSS și Partidului Comunist la asasinarea lui Kennedy. Despre aceste ultime date se spune că nu au fost comunicate procurorului general al SUA. Documentul complet a fost redactat la 1 decembrie 1966.

Lindon Johnson depune jurământul la bordul Air Force One

Marvin Watson îi raporta la rândul său șefului său, președintele Lyndon Johnson, fost vicepreședinte al lui JFK și apoi președinte al SUA, după declararea decesului lui JFK, în Dallas. Un amănunt: Johnson a depus jurământul de credință ca președinte în Airforce One, în timpul zborului care o aducea la Washigton pe nu mai puțin celebra Jacquelin Kennedy, viitoarea doamnă Onassis.

Documentul a fost desecretizat la 23 octombrie 2017 și dat publicității pe 27 octombrie, după ce președintele Donald Trump a așteptat până la ora 23.59, pe 26 octombrie, ca FBI să ridice obiecții la declasificarea decisă prin lege în 1992. Mai trebuie spus că Trump a decis amânarea cu 180 de zile a declasificării a peste 1000 de dosare, la care agențiile mai au de formulat obiecții.

Iată textul intitulat:

Reacții ale oficialilor sovietici și ai Partidului Comunist la asasinarea președintelui John F Kennedy

„O sursă care a furnizat informații credibile și în trecut și care era în Rusia la data asasinării președintelui John F. Kennedy ne-a spus, pe 4 decembrie 1963, că știrea asasinării președintelui Kennedy a ajuns la poporul sovietic aproape imediat după ce s-a întâmplat. A fost urmată de un mare șoc și de consternare și clopotele bisericilor au bătut în memoria președintelui Kennedy.

Kennedy și Hrușciov în anii 60

Potrivit sursei noastre, oficialii Partidului Comunist și ai Uniunii Sovietice au crezut că e vorba de o conspirație foarte bine organizată de extremiștii de dreapta din Statele Unite, ca să dea o „lovitură/coup”. Ei au simțit că e vorba de elemente interesate în a se folosi de asasinat și de sentimentele anticomuniste din Statele Unite pentru a opri negocierile cu Uniunea Sovietică, pentru a lovi Cuba și apoi să se răspândească războiul. Din cauza acestor presentimente, Uniunea Sovietică a intrat imediat în stare de alertă la nivel național.”

Aici trebuie spus că în 1963 era încă fierbinte subiectul Crizei rachetelor sovietice descoperite în Cuba, din octombrie 1962. Atunci a fost nevoie de o întâlnire tripartită a lui Kennedy cu Nichita Hrușciov, premierul URSS, și cu Fidel Castro, cel care abia impusese un nou regim la Havana.

Un maniac neurotic, neloial tării sale

”Sursa noastră a mai spus că oficialii sovietici se temeau că, fără comandă, un general iresponsabil din Statele Unite putea lansa o rachetă spre Uniunea Sovietică. Opinia oficialilor era că numai maniacii pot crede că forțele de „stânga” din Statele Unite, reprezentate de Partidul Comunist – SUA, l-ar asasina pe președintele Kennedy, mai ales fiind știute abuzurile la care Partidul Comunist din SUA fusese supus de către extremiștii de stânga, din cauza suportului oferit de comuniști politicilor de coexistență în pace și dezarmare ale administrației Kennedy.”

Pentru pasajul următor e nevoie de câteva date din arhivele deja cunoscute. Anchetele oficiale au decis că la asasinarea lui Kennedy a participat un singur trăgător, Lee Harvey Oswald, care, în 1963, avea 24 de ani. Avusese totuși o viață agitată. Deși educat la școala US Marine Corps, Oswald a fugit în URSS, în 1959 și a locuit aici până în 1962. S-a și căsătorit cu o rusoaică, pe care a luat-o cu el când a revenit în America. Anii petrecuți în Rusia au alimentat teoriile conspiraționiste, care susțineau că sovieticii l-au transformat în agent.

Lee Harvey Oswald, asasinul președintelui Keneddy

Deja se știe, din declarațiile lui Yuri Nosenko, că KGB nu l-a racolat pe Oswald. Nosenko a fost un locotenent-colonel din KGB care a defectat la americani, în 1962. În 1965, când a fost redactat documentul declasificat acum, Nosenko nu era pe deplin crezut de americani, ei bănuind că fusese infiltrat de ruși.

Interogatoriile la care a fost supus au făcut obiectul unui raport privind tortura în camerele de anchetă ale CIA. În cadrul acelor mărturii, el a spus că Oswald era un nebun și că nimeni nu a vrut să se încurce cu el. Totuși nu Nosenko pare a fi sursa primară o informațiilor transmise de Hoover la Casa Albă, pentru că în 1963, spionul rus era deja în custodia americanilor.

„Potrivit sursei noastre, oficialii sovietici susțin că Lee Harvey Oswald nu mai avea nici o legătură cu Uniunea Sovietică. Ei l-au descris ca pe un maniac neurotic, care nu are loialitate nici pentru țara sa nici pentru nimic altceva. Ei au spus că Oswald nu a aparținut niciunei organizații din Uniunea Sovietică și nu i s-a acordat niciodată cetățenia sovietică.

O a doua sursă care în trecut ne-a furnizat informații serioase ne-a spus în 27 noiembrie 1963 că Nikolai T. Fedorenko, reprezentantul permanent al Misiunii URSS la Națiunile Unite, a ținut o ședință cu tot personalul diplomatic al Misiunii, pe 23 noiembrie 1963.

În această ședință, Fedorenko a adus la cunoștință vestea asasinării președintelui Kennedy și a declarat că că moartea lui Kennedy este regretată foarte mult de Uniunea Sovietică și că a provocat un șoc în cercul oficialilor. Fedorenko a spus că Uniunea Sovietică îl prefera pe Kennedy la cârma Guvernului american.

El a adăugat că, până la un anumit grad, președintele Kennedy a avut o înțelegere cu Uniunea Sovietică și că a încercat serios să îmbunătățească relațiile dintre Statele Unite și Rusia. Fedorenko a mai spus că nu se știe în URSS nimic sau aproape nimic legat de președintele Lyndon Johnson și că, în consecință, Guvernul sovietic nu știe ce politici va adopta președintele Johnson legat de Uniunea Sovietică.”

Rezidența KGB din New York și teoriile conspirației

Nu mai e un secret pentru nimeni că în timpul Războiului rece americanii și rușii ajunseseră la performanța de a-și stabili rezidențe de spionaj pe teritoriul „inamic”, dar și să penetreze și să supravegheze mișcările spionilor infiltrați de adversari.

”Potrivit sursei noastre, colonelul Boris Ivanov, șef al Comitetului Sovietic de Securitate de Stat (KGB), Rezidența din New york, a convocat o ședință cu tot personalul KGB în dimineața de 25 noiembrie 1963.”

La acea dată lucrurile erau și mai complicate decât fuseseră imediat după  moartea lui Kennedy. Pe 24 noiembrie, înainte de a apuca să fie audiat profesionist, Lee Oswald este împușcat mortal de Jack Ruby. Acesta provine din lumea interlopă americană, profund lovită de schimbările din 1961 din Cuba. Alungați de comuniști, mafioții devin principalii dușmani ai lui Fidel Castro. Ruby fusese în Cuba în 1959, în ultimii ani de aur ai turismului local patronat de oameni de afaceri americani.

Fidel Castro și Nikita Hrușciov

”Ivanov i-a informat pe cei prezenți că moartea președintelui Kennedy ridică o mare problemă pentru KGB și că este necesar ca toți angajații KGB să își unească eforturile pentru a rezolva această problemă.

Potrivit sursei noastre, Ivanov a declarat că el crede că asasinarea președintelui Kennedy a fost plănuită mai degrabă de un grup organizat decât că e actul unui asasin singuratic. Ivanov a declarat că de aceea este necesar ca eforturile KGB să se concentreze pe aflarea cât mai rapidă a adevăratei povești din jurul asasinării președintelui Kennedy. Ivanov a spus că KGB este interesat de aflarea tuturor factorilor și a tuturor grupurilor care ar fi putut lucra din spatele scenei și să plănuiască asasinatul.

Sursa noastră susține că Ivanov a spus că este de mare importanță pentru Guvernul Sovietic să afle cu precizie ce fel de om este noul președinte Lyndon Johnson. Ivanov a spus că președintele Johnson este practic un necunoscut pentru Guvernul sovietic și, în consecință, KGB a transmis instrucțiuni tuturor agenților să obțină cât mai multe informații adevărate despre sus-numitul președinte.

Ivanov a mai spus că este necesar ca tot personalul KGB să strângă și să coreleze toate informațiile legate de președintele Johnson, inclusiv trecutul său, experiența sa profesională și în Congres, atitudinea sa față de Uniunea Sovietică în prezent și în special orice informație relevantă pentru linia pe care o va urma în politica externă în viitor.”

E interesant că o ședință a rezidenței KGB din New York desfășurată pe 25 noiembrie 1963 este descrisă celor de a FBI ( la acea dată aveau și atribuțiile de contraspionaj) pe 27 noiembrie.

Urmează un episod din 1965, după ce Lyndon Johnson este ales din nou președinte al SUA.

”Pe 16 septembrie 1965, aceeași sursă a raportat că rezidența KGB din New York a primit instrucțiuni , aproximativ pe 16 septembrie, de la sediul central al KGB din Moscova să dezvolte orice informație despre președintele Lyndon Johnson, despre caracterul său, trecutul său, prieteni, familie, și din ce direcție vine sprijinul său pentru poziția de președinte al Statelor Unite.

Sursa noastră spune că în indicațiile venite de la sediul central din Moscova se spune că ”acum” KGB are informații care arată că președintele Johnson este responsabil de asasinarea președintelui John F. Kennedy. Sediul central al KGB că în lumina acestor informații este necesar pentru Guvernul sovietic să cunoască relațiile personale dintre președintele Johnson și familia Kennedy, în special cele dintre președintele Johnson și Robert și ”Ted” Kennedy.”

Robert Kennedy a fost fratele lui JFK. Senator și rival al lui Lyndon Johnson, Robert a fost asasinat în 1968, când se pregătea să candideze la președinția SUA. Edward ”Ted” Kennedy a fost și el om politic, senator, al treilea frate din familie.