Doar cauzele cu rechizitorii în care nu sunt dispuse măsuri preventive au scăpat tăvălugului.
În rest, absolut tot. Mai mult, apar „căi de atac extraordinare apreciate ca urgente”…
Apreciate de cine? În funcţie de ce criterii?
Iar această hotărâre completează hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii 257/17.03.2020 care, la art. 9, stabileşte că în materie penală lista cauzelor de urgenţă deosebită, apreciate ca atare de fiecare judecător de cameră preliminară, de drepturi şi libertăţi sau complet de judecată, altele decât cele stabilite prin Decretul 195/2020, se comunică de îndată preşedintelui instanţei.
Altfel spus, câte bordeie atâtea obiceie.
Care va fi consecinţa? Lesne de înţeles.
Un talmeş balmeş din care nu va mai înţelege nimeni nimic. Cauze pe care un judecător le consideră urgente, iar alţi 20 nu.
Plângeri pe la CEDO pentru încălcări de drepturi fundamentale.
Şi totul pentru că cel mai înalt for al justiţiei este neasumat.
Hilar este că, după adoptarea hotărârii din 24.03.2020, colegiile curţilor de apel s-au grăbt (sau au fost stimulate să se grăbească) să convoace din nou şedinţe pentru a…ce?
A aproba hotărârea CSM? A o ratifica? Nu este ea oare obligatorie pentru întreg sistemul judiciar?
În condiţiile în care în instanţele de judecată, în secţiile penale, se lucrează aproape la foc continuu, în parchete domneşte liniştea.
În afara de infracţiunile flagrante, nimeni nu mişcă un deget.
Recomandările noastre
