O minoră de 12 ani, M.E., îi cerea, în data de 7 mai 2019, Procurorului General al României o audiență pentru a-i povesti cum de doi ani apare ca parte într-un dosar penal de delapidare și spălare de bani. Pe 20 iunie, de la Cabinetul Procurorului General avea să primească următorul răspuns: „În referire la sesizarea dumneavoastră, transmisă unității noastre, referitor la modul în care se efectuează cercetările în dosarul nr. 195/D/P/2011 al DIICOT, vă comunicăm că aspectele reclamate au fost verificate de procurorul ierarhic superior care a respins plângerile formulate împotriva actelor și măsurilor procurorului, de către Inspecția Judiciară, care a dispus clasarea sesizărilor prin rezoluțiile nr. 7351/ IJ/1536/DIP/14.12.2017 și nr. 5729/IJ/1404/DIP/24.09.2018 și de către instanța de judecată, care a menținut măsura sechestrului asigurator”.

 „În dosarul penal Realitatea, lângă inculpați, denunțători și condamnați”

Ziua următoare, fetița i-a replicat, prin e-mail, Procurorului General: „Domnule Procuror General, Subsemnata E.M., în vârstă de 12 ani, nu v-ați adresat corect persoanei mele întrucât nu ați menționat că vă adresați unui copil în vârstă de 12 ani, comițând același abuz pe care l-au făcut și procurorii de caz Voineag și Cristian. De asemenea nu mi-ați menționat nicio lege în virtutea căreia o elevă în clasa a VI-a (un copil) poate fi plasată într-un dosar de crimă organizată (spălare de bani, grup infracțional), alături de conducerea Trustului Realitatea TV.

M-am adresat dumneavoastră în calitate de Procuror General care veghează la respectarea legii, a drepturilor și libertăților persoanei și mai ales ale minorilor, drepturi stipulate atât de Constituție cât și de legile statului român precum și de organismele și tratatele internaționale. Eu nu am dorit prin sesizarea pe care v-am adresat-o să îmi enumerați alte răspunsuri abuzive trimise atât de Inspecția Judiciară cât și de o instanță de judecată care nu și-a motivat hotărârea în privința mea ca minoră timp de un an, deși celeritatea în privința minorilor este binecunoscută. Cu privire la procurorul ierarhic superior al celor doi procurori menționez că încă aștept răspuns de un an de zile.

Domnule procuror general nu cred că puteți lăsa un minor într-un dosar de crimă organizată. Nu cred că puteți face abstracție de vârsta mea (12 ani), de capacitatea mea de a produce fapte penale menționate în acest dosar și nu cred că acceptați ca directori generali și alte persoane importante să fie scoase din dosar în timp ce în locul lor este plasat un copil, elev în clasa a VI-a, bolnav cronic (insulinodependent de la vârsta de un an) care la data faptelor avea patru ani și purta încă pampers (…) Domnule Procuror general vă solicit să efectuați propria dumneavoastră cercetare în virtutea funcției pe care o aveți și să menționați dacă prezența mea în acest dosar este legală sau ilegală și ce legi stau la bază.

Menționez că în sesizarea pe care v-am trimis-o nu am contestat sechestrul, ci prezența mea ca minor în dosarul penal Realitatea, lângă inculpați, denunțători și condamnați”.

 

Raportul de constatare tehnico-științifica că despre o persoană nenăscută

Povestea a început după ce procurorii DIICOT Marius Voineag și Gabriel Cristian au dispus, printr-o Ordonanță din 12.06.2017, efectuarea în dosarul 195/D/P/2011 (privind delapidări din Trustul Realitatea TV) a „unei expertize tehnco-științifice financiare cu privire la transferurile interbancare și stabilirea legăturilor financiare dintre sumele de bani încasate de fiecare dintre cele patru persoane (…) cu privire la bunurile descoperite că sunt deținute în proprietate de fiecare dintre acestea”. Cele patru persoane enumerate de procurori sunt minora M.E, tatăl, mama și bunica maternă a acesteia.

Raportul de constatare tehnico-științifică arată, printre altele, că în cazul M.E. „din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei nu au fost identificate extrase de cont privitoare la această persoană” sau că „pentru perioada 01.01.2005 – 31.12.2012 nu sunt informații cu privire la operațiunile efectuate prin intermediul conturilor bancare”. De remarcat că în 2005 M.E. nici nu se născuse!!!

Autoritatea Tutelară și „scutirea de raport”, ignorate

Mai departe Raportul, încheiat pe 11.08.2017, consemnează: „Referitor la activul patrimonial al persoanei fizice E.M. se poate aprecia că este compus din următoarele bunuri imobile, dobândite prin donație de la I.I. (tatăl ei-n.red.): imobilul 1.650 mp teren intravilan situat în Corbeanca și imobilul 9.151,14 mp siutuat în Corbeanca + construcție (P+1+M și piscină) realizată 40%”.

Pe 28 august 2017, minorei M.E. i s-a pus sechestru, în dosarul penal 195/D/P/2011, pe o proprietate din Corbeanca primită la vârsta de patru ani, prin autoritatea tutelară, de la tatăl ei care este inculpat în dosar. M.E. a fost concepută și născută în afara căsătoriei acestuia.

Donația a fost făcută în urma întocmirii unui raport de Compartimentul Autoritate Tutelară din Primăria Sector 1 pe 2 decembrie 2010, avându-se în vedere boala cronică permanentă a fetiței și urmărindu-se interesul major al minorului, care avea nevoie de tratament toată viața. Donația s-a făcut cu „scutire de raport” pentru a-i crea independență față de fratele ei vitreg, și el condamnat în dosar. Procedura de punere a sechestrului s-a efectuat fără prezența Autorității Tutelare, dar, la finalul Ordonanței de sechestru din 28 august 2017, procurorii menționează că un exemplar a fost comunicat Autorității. Autoritatea Tutelară nu a fost prezentă nici la percheziția care s-a efectuat la imobilul sechestrat minorei.

„Deținute pentru inculpatul I.I.”

La pagina 14 a Ordonanței se spune: „Luarea măsurii sechestrului, în vederea confiscării speciale asupra următoarelor bunuri aparținând lui E.M. (deținute pentru inculpatul I.I.)”. Exprimarea „deținute pentru inculpatul I.I.” este cel puțin ciudată, dacă nu abuzivă, deoarece nici I.I., nici altă persoană nu mai poate dispune de o proprietate asupra căreia decide doar Autoritatea Tutelară și doar în interesul exclusiv al minorului. Asta dacă nu cumva procurorii suspicionează Autoritatea Tutelară că ar avea vreo înțelegere cu inculpații din dosar! Or, în acest caz „oamenii legii” erau obligați să întocmească un nou dosar, ceea ce nu s-a întâmplat!

 

Pompă cu insulină pentru toată viața

Mama fetiței M.E.. pentru procurori E.M., este însoțitoare permanentă a fiicei sale, din anul 2010 renunțând la serviciu și însoțind-o permanent, inclusiv la școală. M.E. poartă o pompă cu insulină de care nu se desparte niciodată și care este prinsă de corp cu ajutorul unor ace montate subcutanat. Pe brațe poartă senzori la care este atașat aparatul de citire a glicemiei.

Te-ar putea interesa și: