„John Mason ajunge în Moldova, apoi la Constantinopole, în calitate de medic misionar, cu un contract de trei ani - pe care nu îl va putea împlini pînă la capăt. La Iași ajunge la început de mai 1846, după un lung drum pe Mediterana și pe uscat apoi, trecînd prin carantina de la Galați și întîlnindu i pentru prima oară pe evreii localnici…
… John Mason detaliază, utilizînd un fel de antropologie religioasă avant la lettre, sărbători și ritualuri observate în casele evreilor, elementele semnificative de calendar religios, portretizînd membrii de frunte ai comunității locale. Același spirit de observație se va manifesta și în capitala Imperiului Otoman, de această dată, însă, curiozitatea sa oprindu se asupra învățăturilor islamice și a Coranului. Descrierile privind starea evreilor din Iași, Iașii înșiși – capitală a Moldovei –, modalitățile prin care medicul putea interveni pentru a ușura suferințele trupești, interacțiunea cu localnicii fac lectura interesantă atît pentru istoricul epocii, cît și pentru profan. Rostul aventurii sale în Moldova și în Imperiul Otoman trebuie înțeles ca datorie a civilizației căreia îi aparținea și ca tribut firesc oferit propriei educații.” (Mihai-Răzvan Ungureanu)
Fragment în premieră
Nu trebuie să ți aduci cu tine decât strictul necesar pentru călătorie. La Iași îți poți procura tot ce ai nevoie. Mobila o poți achiziționa de a gata de la evrei sau germani la prețuri rezonabile. Găsești magazine evreiești, nemțești și franțuzești cu stofe de tot felul și alte bunuri la fel de ieftine ca la Londra. Există chiar și un antrepozit englezesc mai bine aprovizionat decât orice magazin din Dumfries. Trebuie să mărturisesc că atunci când am fost trimis la Iași, datorită unor descrieri primite anterior, aveam o mulțime de preconcepții și nicio bucurie să ajung aici. Mi a fost prezentat ca un loc mizerabil, cu o climă nesănătoasă, cu casele proaste și scumpe, cu străzile impracticabile și localnici necivilizați, cu evrei porniți împotriva creștinismului și a misionarilor creștini, un loc unde cu greu îți poți găsi cele necesare traiului, așa încât aș fi rămas cu bucurie la Constantinopol. Dar realitatea era departe de ceea ce mi se povestise și mi am dat singur seama că afirmațiile erau nedrepte și nu întemeiate pe observații personale. Desigur că la Iași există multe lucruri dezagreabile, dar, în ansamblu, sunt mulțumit de oraș. […]
Sărbătorile
Înainte de deschiderea dispensarului de la Iași, misionarii erau considerați de evrei niște monștri cu formă de om, trimiși ai Satanei cu misiunea de a îndepărta poporul lui Israel de legământul față de Iehova, de a l face să creadă în zei străini, trimiși, de fapt, pentru a le distruge sufletele în prezent și pentru veșnicie. Ajunseseră atât de departe cu prejudecățile, încât unul dintre convertiți, cu părinți evrei, fiu al unui rabin educat, convertit la religia creștină cu doi ani în urmă, a fost atât de urât de semenii lui, încât aruncau deseori cu pietre în el și viața îi era în pericol. […] Deoarece de când s a deschis dispensarul ne am confruntat cu un număr mare de bolnavi care au văzut că este instituit un sistem de tratament și furnizare a medicației fără plată pentru cei săraci, evreii au respins prejudecata. Așa ceva nu se mai văzuse până atunci la Iași. Erau obișnuiți să fie urâți, oprimați, tratați cu cruzime și furați de așa numiții creștini, încât bunătatea din partea unui creștin îi uluia. Era dincolo de limitele filosofiei lor. Şi totuși și au deschis inimile cu recunoștință misionarilor. […]
Poveste înainte de masă
13 martie. Azi, fiind cea de a paisprezecea zi a lunii Adar, am avut ocazia să văd cum sărbătoresc Purimul evreii din Iași. Mai întâi, fac un chip al lui Haman și îl atârnă, așa cum fusese spânzurat Haman pe vremea Esterei și a lui Mordehai. În ziua a treisprezecea a lunii Adar (ieri), evreii au ținut post toată ziua, iar seara s a citit la sinagogă și în cadrul fiecărei familii povestea minunatei eliberări a evreilor de perfidia lui Haman și a modului în care a fost pedepsit acesta din urmă. Este absolut necesar ca fiecare bărbat, femeie, copil sau servitor din comunitatea evreiască să asculte când se citește această poveste, căci altfel nu au voie să mănânce. După ce ascultă povestea, evreii mănâncă, beau și se veselesc. Aduc slavă lui Dumnezeu și îi mulțumesc că le a scăpat poporul din mâinile trădătorului Haman.
John Mason, Trei ani în Turcia Colecţia „Biblioteca Memoria”
Traducere și cuvînt înainte de Mihai-Răzvan Ungureanu