Cartea, care va aparea in limba romana, in februarie, e plina de „batai, petreceri si betii cumplite”.
Publicarea in limba romana, la inceput de an, a insemnarilor din tinerete ale revolutionarului marxist Che Guevara, „Jurnal pe motocicleta”, carte care a stat recent si la baza unui film de mare succes, se anunta a fi o surpriza editoriala. „Evenimentul zilei” va publica in exclusivitate, incepand de astazi, in fiecare sambata, la rubrica „Fragmente de jurnal”, extrase din volumul editat in colectia Biblioteca Polirom, in traducerea Anei Chiritoiu si a lui Gruia Dragomir.
Doi pe o motocicleta
Inainte de a deveni „El Che”, iconul revolutiei marxiste si un bun al societatii de consum, Ernesto Guevara de la Serna era un student argentinian la medicina, obosit de scoala si dornic sa cunoasca lumea. Astfel ca, pe 4 ianuarie 1952, exact acum 56 de ani, tanarul in varsta de 23 de ani si prietenul sau, Alberto Granada, au incalecat o motocicleta veche si s-au „imbarcat” pentru o calatorie care a durat opt luni, de-a lungul si de-a latul Americii de Sud.
Caietul pe care si-a notat, in timpul drumului, impresiile, ca si scrisorile trimise catre cei de-acasa sunt pline de descrierea unor batai, petreceri si betii cumplite, asa cum ii sta bine unui tanar „latin”, aflat la inceput de drum in viata.
Totodata, studentul medicinist ia la cunostinta, pe parcurs, de saracia crunta in care traieste marea parte a Americii Latine si isi dezvolta compasiunea si solidaritatea cu cei oprimati si saraci.
Cartea „The Motorcycle Diaries”/”Jurnal pe motocicleta”, cuprinzand caietul lui Che si scrisorile sale, a aparut prima oara in Cuba de-abia la inceputul anilor ‘90, la editura Uniunii Tineretului Comunist („utecistii” lui Castro).
Desi oficialii cubanezi, care se considera legatarii mostenirii lui Che, nu au agreat niciodata aceste note de tinerete - chiar si astazi editia oficiala a operelor sale complete in Cuba le omite - cartea a devenit repede un „cult favorite” printre studentii si tinerii intelectuali latino-americani, care descopereau astfel o alta ipostaza a lui Che: tanarul aventurier, romantic si tragic, care are mai multe in comun cu scriitorul Jack Kerouac si „rebelul” James Dean decat cu Fidel Castro.
Nasterea unui revolutionar
Calatoria aventuroasa, plina de accente comice, dar si tragice, prin imensitatile Americii de Sud, il transforma complet pe tanarul ale carui studii trebuiau sa-l ajute sa salveze vieti, nu sa le piarda pe ale „dusmanului de clasa”, ca si, probabil, pe cel care-i citeste relatarile. Este un loc comun al comentatorilor de astazi, in general comunisti occidentali „reciclati”, ca in cursul acestei calatorii tanarul „Che” isi forjeaza „constiinta revolutionara” si de clasa, pentru a deveni luptatorul de mai tarziu pentru „revolutia mondiala”.
„Voi fi de partea poporului... Voi invinge baricade si transee, strigand ca un posedat, imi voi vopsi armele cu sange si, nebun de furie, voi taia gatul fiecarui dusman infrant pe care-l voi intalni”, scrie tanarul Ernesto, coplesit deja de ura, in jurnalul sau, sub impactul celor vazute in calatorie.
ECRANIZARE
Gael Garcia Bernal, in rolul lui „Il Comandante”
„Nebunia” jurnalului a atins apogeul odata cu ecranizarea acestuia, in 2004, intr-o coproductie internationala, proiectata la Festivalul de la Cannes si primita cu entuziasm de critici si de public, atat in America Latina, cat si in restul lumii.
Filmul „Diarios de motocicleta” a primit de altfel Oscarul pentru Cel mai bun cantec original. Regizorul brazilian Walter Salles jr. a regizat si „Central do Brasil”, in 1998, laureat cu „Ursul de Aur” la Berlin. Interpretul lui Che Guevara, apreciatul actor mexican Gael Garcia Bernal, mai jucase personajul, cu doi ani inainte, in drama de televiziune „Fidel”.
EXCLUSIV
Fragmente de jurnal
Aceasta nu este istoria unor fapte eroice sau simpla povestire a unui cinic; cel putin, nu asta vreau sa fie. Este o scurta privire aruncata asupra a doua vieti care au mers in paralel o vreme, avand sperante similare si visuri convergente.
In noua luni de viata, unui om ii pot trece prin minte nenumarate lucruri, de la cele mai elevate meditatii filosofice, pana la pofta disperata dupa un castron cu supa – intr-un acord perfect cu starea stomacului sau. Iar daca omul respectiv este, in acelasi timp, si un spirit aventurier, el poate avea parte de momente care i-ar putea interesa si pe altii, iar insemnarile sale aleatorii ar putea semana cu acestea de mai jos.
Astfel ca moneda a fost aruncata in aer, s-a rasucit de cateva ori si a cazut – uneori cap, alteori pajura. Omul, masura tuturor lucrurilor, vorbeste aici prin gura mea si nareaza pe limba mea ceea ce mi-au vazut ochii. Se prea poate ca din zece capete, eu sa fi vazut doar o pajura, sau invers. De fapt, lucrul e destul de probabil, fiindca buzele mele nu pot descrie decat ceea ce vad ochii mei. Poate ca viziunea noastra nu a fost nicicand completa, poate ca s-a format prea in trecere si n-a fost niciodata bine documentata. Am fost oare prea intransigenti in judecatile noastre? Se poate, dar acesta e felul in care a interpretat masina de scris impulsurile trecatoare care mi-au apasat degetele pe clape, iar acele impulsuri s-au stins acum. In plus, nimeni nu poate fi facut raspunzator pentru ele.
Cel care a facut aceste insemnari s-a stins atunci cand picioarele sale au intalnit din nou pamantul Argentinei. Cel care le reorganizeaza si le lustruieste, eu, nu mai e, sau, cel putin, eu nu mai sunt cel care am fost candva. Toata aceasta perindare prin „America noastra cu A mare“ m-a schimbat mai mult decat credeam.