Județul Orhei din România Mare cuprindea un stravechi ținut moldovenesc, străjuit altădată de cetatea Orheiului, puternică fundație a lui Ștefan cel Mare.
Informațiile și datele prezentate sunt reproduse parțial după Volumul II, Țara Românească, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti:
Vechiul ținut de granița al Moldovei de altădată, județul Orhei face parte dintre județele de Nord ale Moldovei dintre Prut și Nistru (Basarabia), fiind așezat pe malul Nistrului; județul este străbătut de drumul care trece acest fluviu la Rezina, pentru a urmă apoi, în Ucraina, linia de demarcație între pădure și stepă. Suprafața sa este de 4.246 km².
Orheiul a fost format ca Vrancea sau Câmpulung cu o autonomie locală, înzestrata de Ștefan cel Mare, în special, cu importante privilegii.
Marele domn – a cărui amintire este nesfârsit de vie în întreg ținutul – ținea să răsplătească din belșug, în acest chip, vitejia Orheilor, cunoscuți că cei mai buni arcași ai săi.
În istoria politică și militară a Moldovei, Orheenii au jucat un rol de seama, rasculându-se uneori împotriva Domniei, sau sprijinind pe anumiți domni, în rivalitatea pentru scaunul Moldovei.
Monumente istorice. Ruinele cetății Orheiului , lânga satul Trebujeni.
Biserica Sf. Dumitru, catedrala orașului Orhei, înaltata între anii 1632 și 1635 de Vasile Lupu.
Starea populației
După rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, județul O. numără de 277.009 locuitori.
La dată de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populației județului Orhei a fost de 299.132 locuitori. Față de populația numărată la recensamântul din 1930 cifra aflată la 1 iulie 1937 și anume 277.009 reprezintă un spor natural de 22.123 locuitori în timp de șase ani și jumătate, ceea ce corespunde unei creșteri medii de 8,0 %.
Județul O. este unul din cele mai intens românesti din Moldova dintre Prut și Nistru.
Faptul că are cea mai mică lungime de șosea pietruită și cea mai scurtă cale ferată, a contribuit la un fel de izolare, nu numai economică, ci și sufletească.
Amintirea vechiului și istoricului « ținut al Orheiului » e vie în oameni și conștiința trecutului lor vitejesc îi face să fie mândri de numele lor și de unitatea etnică româneasca din cuprinsul județului.
Sătenii se diferențiază vădit în două clase sociale:
- Răzeșii și mazilii – urmași ai vitejilor din vremea voievozilor și în special din timpul lui Ștefan cel Mare, pentru care au un cult deosebit de puternic. Ei formează pătură conștient nobiliară a satelor.
- Țăranii – urmași ai foștilor vecini, șerbi, clăcăși.
Limba poporului a rămas cea veche, moldovenească, cu puține cuvinte rusești introduse în limba de foștii soldați și funcționari.
Noile generații folosesc numai terminologia românesca, deprinsă în școli. De la ele se așteaptă o regenerare a românismului autohton. Ele sunt mai active și mai conștiente de misiunea lor națională.
Cunoșțințele dobândite în scoalele românesti le-au stimulat potențialul latent și ambiția de ridicare pe toate planurile vieții sociale.
Economia
Județul O. este unul din județele de caracter aproape exclusiv agricol. Industria este în strânsa legătură cu producția agricolă a județului. Importantă producție de miere.
Agricultură. Județul are o suprafață totală de 424.600 ha. Suprafață arabilă este de 246.009 ha, adică 57,93% din suprafață județului și 0,83 % din suprafață totală a țării.
Din suprafață arabilă a județului, marea proprietate deține 5.501 ha, adică 2,24%, iar mică proprietate 240.508 ha, adică 97,76%.
Știință de carte
După rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, populația județului, de la 7 ani în sus este de 217.763 locuitori, din care 32,1% sunt știutori de carte.
După sex, proporția este de 46,6% bărbați știutori de carte și 17,8% femei știutoare de carte.
Învatamânt. Populația școlară a județului O. (între 5-18 ani) a fost în anul 1934 de 77.050 loc. (3.569 mediu urban și 73.481 mediu rural).
Școli secundare. 1 liceu de băieți, 1 liceu de fete, 2 gimnazii industriale, 1 gimnaziu mixt, 1 școală de agricultură, 1 școală de viticultura, 1 școală evreiască.
Școli primare 232, din care 217 rurale și 15 urbane (230 școli de stat și 2 confesionale), cu un număr total de 40.512 elevi (2.515 mediu urban și 37.997 mediu rural) și cu 785 învatatori și alt
personal didactic (situația din 1934).
Grădini de copii 34, din care 31 rurale și 3 urbane (toate de stat), cu un număr total de 2.478 copii (218 mediu urban și 2.269 mediu rural) și cu 39 conducătoare (situația din 1934).
Instituții culturale. Fundația Culturală Regală « Principele Carol » are cămine culturale în 67 de localități.
Casa Școalelor și a Culturii Poporului întretine 130 cămine culturale și 9 biblioteci, adică în total 139 organizații culturale, dintre care 125 au personalitate juridică.
Religie
Confesiuni. După rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, din totalul locuitorilor județului 92,3% sunt ortodocși.
Biserici și lăcașuri de închinaciune. 147 biserici și 9 mânastiri ortodoxe, 1 biserica româno- catolică, 3 biserici lipovenesti, 28 sinagogi, 20 case de rugăciuni evreesti și 7 case de rugăciuni baptiste.
Instituții bisericești. 4 protopopiate ortodoxe. Județul se află în eparhia Episcopiei Chișînăului (Mitropolia Basarabiei).
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric