Judecătorii obişnuiesc să fie excesiv de blânzi cu cei pe care îi găsesc vinovaţ i de corupţie - mai ales dacă aceştia ocupă funcţii publice - şi îi sancţionează, de regulă, cu pedepse mici, cu suspendare, care nu descurajează acest fenomen.
Aceasta este concluzia finală a bilanţului pe anul trecut al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). Potrivit procurorului-şef al acestei structuri, Daniel Morar, în 2007, instanţele au condamnat definitiv 109 persoane pe care le-au găsit vinovate de corupţie, dar numai un sfert dintre acestea - adică, 28 de inculpaţi - au ajuns după gratii. Mai puţin de o treime dintre cei închişi ocupau funcţii publice. Această situaţie este îngrijorătoare, în opinia oficialilor DNA, având în vedere faptul că fenomenul corupţiei există mai ales în sectorul public. 12 vameşi corupţi, niciunul în detenţie Raportul DNA cuprinde numeroase exemple care demonstrează mila excesivă a judecătorilor faţă de cei corupţi. Astfel, dintre cei 12 vameşi condamnaţi, anul trecut, niciunul nu se află în detenţie, deoarece au primit pedepse cu suspendare. Şi asta, în condiţiile în care sistemul vamal este perceput ca extrem de vulnerabil la corupţie, iar anchetele DNA au arătat că respectivii vameşi au luat mită în mod repetat, de zeci de ori.
Pe de altă parte, procurorii au ajuns la concluzia că judecătorii consideră mai gravă fapta unui poliţist care a primit şpagă de la un cetăţean ce voia să obţină permis de conducere, decât cazurile altor trei care au luat mită ca să intervină pe lângă procurori pentru muşamalizarea unor anchete. Şpagă de 1.830 de lei, o lună cu suspendare În fine, directorul unei filiale a Societăţii Naţionale „Crucea Roşie“ a fost judecat pentru că a primit mită 1.830 de lei de la diverse persoane cărora le elibera adeverinţe matricole şi certificate de studiu false. Instanţa l-a găsit vinovat, dar l-a condamnat la doar o lună de închisoare cu suspendare, pedeapsă pe care procurorii o consideră „absolut derizorie şi de neînţeles“, în condiţiile în care minimul special prevăzut de lege pentru astfel de fapte este de un an.
„În general, judecătorii au luat în considerare statutul social al inculpaţilor, care sunt de obicei persoane educate, au familie şi loc de muncă şi nu au antecedente penale. Poate ar trebui ca în cazurile de corupţie să se opereze cu alte criterii pentru că, de pildă, o persoană cu antecedente penale n-ar fi avut cum să ocupe o funcţie publică şi nici să comită faptele de corupţie pentru care a fost, în final, condamnată“, a explicat Daniel Morar.