Semnarea „Declaraţiei comune” prin care şefa CSM, Mariana Ghena, preşedinta ÎCCJ, Cristina Tarcea şi procurorul General Augustin Lazăr şi-au luat angajamentul ferm "de continuare şi intensificare a eforturilor de lupta impotriva corupţiei”, a atras o reacţie fermă din partea Asociaţiei Magistraţilor din România (ASM).
Prin vocea judecătoarei Andreea Ciucă, care a preluat conducerea interimară a instituţiei, ASM a transmis prin intermediul unui comunicat de presă remis luju.ro că respectiva „Declaraţie comună” prezintă „frânturi de logică” şi îi pune pe judecători în situaţii delicate pentru activitatea lor.
Pasaje din poziţia Asociaţiei Magistraţilor din România adoptată după semnarea Declaraţiei comune de către ICCJ, CSM şi PICCJ au fost publicate de către Luju.ro:
Noul "Câmp tactic" deschide CUTIA PANDOREI
„Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) constata ca, in mod regretabil, se continua „traditia” surprizelor negative, pentru sistemul judiciar - si nu numai -, venite (nu stim cum se face!) in perioada vacantei judecatoresti, adica in plina vara, cand majoritatea magistratilor se afla in concediu, iar forta de reactie este scazuta. Daca in anii trecuti intram in panica, pe buna dreptate, la aflarea vestilor, mai cu seama „pe surse”, ca, in iulie-august se preconizau, in galop, ba o hotarare de Guvern despre predarea ahrivei fostei SIPA, ba masuri nelegale care sa adanceasca nejustificat inechitatile salariale – actiune apreciata de noi ca fiind de tipul „divide et impera” (dezbina si domina) –, iata ca nici in aceasta vacanta judecatoreasca nu am fost scutiti de vestile rele. Si de-ar fi fost numai vesti!
La fel de regretabil este faptul ca despre „declaratia-angajament” semnata de doamna presedinta a Consiliului Superior al Magsitraturii, doamna presedinta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si domnul procuror general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in prima parte a lunii iulie 2017, am aflat acum, dupa jumatatea lunii august, adica dupa mai mult de o luna. Si nu prin comunicarea catre instante si catre asociatiile profesionale, cum se procedeaza in cazul actelor CSM, ci prin postarea pe site. De altfel, ca sa nu ne ascundem dupa degete, pentru ca subiectul este prea important pentru a ne fofila (AMR n-a facut-o nici in alte imprejurari, sub fosta ori sub actuala conducere), normal era sa fim consultati anterior, instante si asociatii profesionale, sa ne putem spune parerea desprea un asemenea potential act care „angajeaza” intregul sistem. Pentru ca exact asa a fost perceput in spatiul public, de vreme ce in dezbateri, la posturi de televiziune, s-a afirmat ca tot sistemul judiciar a facut zid in jurul procurorilor, ca a facut „parteneriat” de lupta impotriva coruptiei cu parchetul, etc.
Noul Câmp Tactic, ultima redută a Laurei Codruţa Kovesi
Iar de aceasta data nu putem sa reprosam nimanui o asemenea perceptie, cat timp la pct. 1 din act se arata ca, „prin prezenta declaratie comuna”, Consiliul Superior al Magistraturii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Public, „isi exprima, in mod ferm, angajamentul sistemului judiciar roman de continuare si intensificare a eforturilor de lupta impotriva coruptiei prin toate mijloacele legale”. Cu alte cuvinte, in „declaratia-angajament” (la pct. 1, dupa cum scriam, CSM isi ia „angajamentul”), garantul independentei justitiei – catre care ochii judecatorilor au fost atintiti cu nadejde la inceputul mandatului fiindca avem nevoie de readucerea principiului independentei justitiei/judecatorului in aplicatie efectiva, in toate componentele sale – „isi” exprima angajamentul ferm al „sistemului judiciar”.
Pe langa contradictia in termeni, nu intelegem, din perspectiva statutului magistratilor, a desfasurarii si finalitatii actului de justitie, ce inseamna „angajamentul” de „intensificare” a „eforturilor de lupta” impotriva coruptiei, prin mijloace legale, dat fiind ca procurorii trebuie sa respecte legea, drepturile si libertatile fundamentale ale persoanelor in etapa efectuarii umaririi penale, iar judecatorii trebuie sa respecte legea, drepturile si libertatile fundamentale ale persoanelor, in faza de judecata, diferita de prima, nu doar cronologic, ci si prin procedura, respectiv finalitate, pentru ca judecatorul este abilitat sa analizeze materialul probator, cu impartialitate si egalitate de tratament - deci fara a-i da (doar) procurorului ce este al Cezarului. Ce „eforturi de lupta” ar trebui sa intreprindem pe baza atributiilor constitutionale si legale care ne sunt date?
Pe de alta parte, era necesar un act din partea garantului independentei justitiei, prin care „adera la valorile fundamentale, principiile si mecanismul de monitorizare al Strategiei nationale anticoruptie 2016-2020”, in conditiile in care acestea sunt prevazute intr-un act normativ, respectiv HG nr. 583/2016 (citat in preambulul „Declaratiei”)? Ce insemnatate, ce forta are aceasta aderare, mai cu seama ca e una intarziata care vine dupa aproape 11 luni de la intrarea in vigoare a HG? Daca ar fi sa aderam la fiecare principiu, chiar important, din legislatie, in loc sa-l aplicam sau pentru a-l aplica, justitia n-ar mai fi justitie. Suntem judecatori si stim ca legea trebuie sa fie lege, iar daca ne indoim de asta, nu stam la locul potrivit. In acelasi context, daca tot vorbim de aderare, ar fi trebuit sa incepem cu inceputul, adica sa vedem si o aderare la principiile nevinovatiei (pana la o hotarare definitiva), suprematiei legii, respectarii dreptului la aparare, respectarii tuturor componentelor dreptului la un proces echitabil, respectarii independentei judecatorului, cel putin la fel de importante, intr-un stat democratic, intr-un stat de drept, ca lupta impotriva coruptiei.
Asociatia Magistratilor din Romania doreste sa se faca bine inteleasa: lupta impotriva coruptiei ramane un obiectiv important, asumat ca atare - inclusiv prin HG nr. 583/2016 -, ale carei elemente nu pot fi si nu trebuie sa fie estompate, insa, astfel cum scria o fosta presedinta a AMR in legatura cu subiectul in discutie, ideea de dreptate, de justitie nu se conjuga cu pacte si nici cu strategii, politice sau nepolitice, multe de circumstanta.
Am tot vorbit in ultimii ani despre necesitatea echilibrarii, in drepturi si obligatii, a acuzarii si apararii (regula neinventata de noi, ci spusa, „cu subiect si predicat”, in mod repetat, de CEDO). Ne straduim sa formam magistratii tineri in acest spirit si sa le reamintim, pe parcurs, acest principiu de capatii, ca sa impiedicam nelegalitati, abuzuri. Ce mesaj le da lor si noua, celor cu ani de magistratura, o „declaratie” prin care CSM isi exprima „angajamentul”, in numele nostru, sa intensifice eforturile de lupta impotriva coruptiei, mana in mana cu acuzarea, deci cu procurorii? Ce mesaj da un astfel de act cetatenilor acestei tari? Ca tripodul judecator, procuror, avocat este schiop, ca dialogul juridic, ca toata zbaterea procedurala pana la hotararea definitiva este un du-te-vino doar intre judecator si procuror?
AMR afirma clar ca judecatorii de buna-credinta nu concep un astfel de tipar, tocmai pentru ca s-au straduit ani si ani sa-l combata. De aceea, un pact care le „redefineste” statutul constitutional, punandu-i cot la cot in lupta anticoruptie cu procurorii, cu toate ca statutul si atributiile judecatorilor, respectiv procurorilor sunt diferite, bine definite prin Constitutie si Legile justitiei, poate insemna un aviz „in alb”, dat intr-un mod care nu ne reprezinta, in numele nostru, al celor ce infaptuim, „in fapt si in drept”, justitia, in salile de judecata. Prin urmare, mentiunea de la pct. 3 din „Declaratie”, adica CSM, ICCJ si MP „isi asuma indeplinirea masurilor specifice ce tin de competenta autoritatii judecatoresti” nu este decat o fraza. Pentru ca, pe de o parte, judecatorii isi asuma zi de zi luarea masurilor ce tin de competenta autoritatii judecatoresti, cu toate riscurile pe care aceasta activitate le presupune si, pe de alta parte, pentru ca „asumarea” nu are loc printr-o declaratie comuna cu parchetele, fiind exclus sa aiba loc in acest fel, de vreme ce actele procurorilor fac obiectul analizei judecatorilor, iar acuzarea nu poate fi mai presus de aparare. Ca in orice sistem democratic de drept.
Asociatia Magistratilor din Romania,
prin presedintele interimar,
jud. dr. Andreea Ciuca”
Noul câmp tactic din Justiţie, materializat prin protocolul semnat de şefii Parchetului General, Consiliului Superior al Magistraturii şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deschide Cutia Pandorei în ceea ce priveşte dosarele de corupţie. Cea mai mare problemă care apare este că, din acest moment, orice condamnat pentru acte de corupţie poate contesta decizia judecătorilor români la CEDO folosind ca argument că nu a avut parte de un proces echitabil, fix protocolul semnat de cei trei. Problema este că despăgubirile în cazul acestor plângeri la CEDO vor fi plătite de statul român, adică de noi. DNA are în lucru mii de dosare de corupţie în acest moment, aşa că se poate ajunge la sume imense de bani pentru despăgubiri.