Viața o iubise mult pe Oana Petrescu, atât de mult încât îi vitregise pe alții numai ca să-i dea ei. Își dorise să ajungă judecător – soarta era acolo să-i facă pe plac. Visase să se mărite - karma i l-a scos în cale pe Făt Frumos cu inelul de logodnă. Voia și copii, dacă se putea mai mult de unul, ca să le facă în ciudă colegelor ei singure și triste. Barza i-a lăsat doi plozi și a plecat spre țările calde.

Nici la capitolul realizări profesionale nu avea ce să-și reproșeze. Deși concediile postnatale o ținuseră captivă vreme de patru ani, Oana Petrescu reușise, cumva, să promoveze de la judecătorie la tribunal și, apoi, direct la curtea de apel, fără să simtă cu adevărat povara muncii de judecător. În vreme ce colegii ei se afundau în munți de dosare, eroina noastră făcea copii, gândindu-se că un singur pas o mai separa de instanța supremă. E de înțeles că nu era o persoană prea populară, fie și pentru simplul motiv că nu prea apucase cineva să o vadă muncind. Dar poate că povestea Oanei Petrescu nu ar fi devenit cunoscută, dacă niște oameni ocoliți de noroc, nu ar fi avut ghinionul să fie judecați de această femeie.

Proaspăt promovată, Oanei i-a fost repartizat un dosar mamut, care ar fi pus pe fugă orice judecător. Cele peste trei sute de volume, depozitate Dumnezeu știe pe unde, erau un motiv suficient să te determine să renunți la a le citi. Iar Oana Petrescu avea doi copii de crescut, nu-și permitea luxul de a studia asemenea dosare. Pentru prima oară în viața ei simțea că soarta i-a fost potrivnică și era hotărâtă să se răzbune pe cei care o obligaseră să judece.

- Îți dai seama că sunt optzeci și trei de părți? Numai apelul durează o oră, se plângea într-o seară soțului.

- Nu poți să faci o cerere să îi fie repartizat altcuiva? Abia te-ai întors din concediu, ești epuizată.

- Nu merge așa. Dacă nu se eliberează mai repede posturi ca să pot pleca la curte, va trebui să-l scot în pronunțare.

- Atunci trage și tu de timp cât poți, a sfătuit-o soțul.

- Asta e și intenția mea. O să dispun o expertiză contabilă și, la câte firme sunt, va dura trei ani. Știi cât urăsc dosarele economice.

- Dacă vrei un sfat, lasă experții să-ți facă toată munca. Ce soluție ai de gând să dai – achitare sau condamnare?

- Evident că îi condamn, nu se pune problema. În plus, mă ajută la mapa profesională. Un asemenea dosar e un trofeu pentru oricine.

Pe scurt, acest dosar viza o rețea de evazioniști fiscali, care, în opinia procurorilor, prin metode inteligente, nu-și plătiseră obligațiile datorate statului. În realitate, era vorba despre unul din acele cazuri în care parchetul defilase cu răufăcătorii în cătușe prin fața televiziunilor, ca să vadă omul de rând de ce nu merg lucrurile în țara asta. La final, când așa-zișii infractori își dovedeau nevinovăția, nu-i mai păsa nimănui, fiind demult judecați de privitorii ce rămăseseră cu gurile căscate și cu degetele înțepenite pe telecomanda televizorului.

Oana Petrescu nici nu înțelegea cum se pricopsise ea cu acest dosar. Previziunile în legătură cu durata procesului fuseseră optimiste. Trei ani s-au scurs în liniște și armonie cu părțile din dosar, dar expertiza nu se afla nici la jumătatea drumului. Șefii și controalele o presau să scoată dosarul în pronunțare. Așa că, într-o zi, Oana Petrescu a anunțat că e din nou însărcinată și trebuie să finalizeze până va naște.

- Doamna președinte, experții mai au nevoie de timp. Sunt camioane de documente ce trebuie studiate.

- Nu am fost suficient de clară? Expertiza, așa cum e, va fi depusă săptămâna viitoare, sub sancțiunea amenzii. Aveți 10 zile să formulați obiecțiuni, după care ne judecăm.

- Doamna președinte, la ce bun să mai facem obiecțiuni dacă deja ne-ați spus că ne vom judeca? Aș spune că tocmai ne-ați comunicat că veți respinge tot și urmează o condamnare.

- Nu am nevoie să-mi traduceți propriile mele cuvinte, domnule avocat.

Pentru cei mai puțin cunoscători, în dosarele economice expertizele financiar-contabile au un rol hotărâtor în stabilirea vinovăției. O cifră te poate trimite în spatele gratiilor sau îți poate demonstra nevinovăția. Inculpații își puseseră mari speranțe în această expertiză, iar acum judecătoarea îi anunța că trebuie să nască și nu mai are timp să aștepte finalizarea ei.

 - Doamna președinte, expertiza este incompletă, strigau cu toții, într-un cor al disperării.

- Nu-mi pasă. Au avut suficient timp, nu e vina mea că au dormit cu capul pe dosar.

- Dar dumneavoastră ați desemnat experții. Dacă știați că aveți un termen-limită, trebuia să le comunicați din timp.

- Domnule avocat, acum trei ani nu eram însărcinată, că nu sunt elefant să am o gestație de 22 de luni.

- Nu este normal să se termine dosarul pentru că nașteți dumneavoastră, cu tot respectul. Inculpații au drepturi.

 - Domnule avocat puteți să vă plângeți la inspecția judiciară dacă nu vă convine. Vă anunț de pe acum că am respins toate obiecțiunile la raportul de expertiză și fixez termen pentru dezbateri mâine, poimâine și luni.

Sala vocifera. Singura probă cu adevărat importantă fusese suprimată de o judecătoare măcinată de hormonii și stresul unei nașteri ce se apropia galopant. Unul dintre avocații care se opuseseră cu fermitate acestei judecări în pripă a anunțat că își depune mandatul de reprezentare, întrucât nu poate face o apărare efectivă.

- În fața acestei mascarade de proces, dispare orice urmă de dreptate. Să-și asume alții călcarea în picioare a Constituției, eu n-am s-o fac. Doamna președinte, vă rog să luați act că, din acest moment, clienții pe care îi reprezentam au rămas fără avocat. Vă doresc o naștere ușoară.

Oana Petrescu tremura de furie. Planul ei de a termina în trei zile tocmai se năruia din pricina unui avocat cu principii. Să facă apel dacă nu-i va conveni soluția.

- O să rezolv imediat problema lipsei de apărare. Avocații din oficiu mai sunt în sală? Doamna avocat Simona Popescu o să puneți concluzii pentru inculpații care au rămas fără apărător ales.

Avocata din oficiu a intrat în panică.

- Doamna președinte, nici măcar nu-i cunosc pe inculpați. Eu am fost desemnată pentru inculpatul Vasile, care a avut întotdeauna și apărător ales. Nu prea știu dosarul.

 - Cum adică nu știți dosarul? Ieșiti afară și luați legătura cu inculpații. Avem timp să vă cunoașteți.

- Doamna președinte, eu refuz să fiu apărată de o doamnă care nici măcar nu mă cunoaște, s-a ridicat inculpatul Stănescu. În plus, eu și inculpatul Vasile avem interese contrare, este cel care m-a denunțat, deci cred că doamna avocat este și incompatibilă.

- Nu-i nimic, o să facă abstracție de acest fapt, a răspuns judecătoarea. Inculpatul Stănescu a răbufnit:

- Vă rog să-mi acordați un termen pentru a-mi angaja un avocat ales.

- Ați avut avocat și v-a părăsit, din câte îmi amintesc.

- Doamna președinte, cu noașteți motivele pentru care a făcuto, deci nu-l învinovățesc. Probabil că aș fi procedat la fel dacă eram în locul lui. Mi-ați încălcat orice drept la apărare, iar, azi, vreți să accept un avocat care nici măcar nu mă cunoaște. Mai bine mă apăr singur.

- Din păcate nu se poate. Câți avocați din oficiu avem în sală? A întrebat Oana Petrescu. - Patru, a răspuns grefiera.

- Care dintre cei patru îl cunoaște pe inculpatul Stănescu?

- Toți, au răspuns în cor.

- Perfect, atunci veți vorbi împreună pentru inculpatul Stănescu. Cu cât mai multă apărare, cu atât mai bine.

- Doamna președinte, îl cunoaștem pe inculpat, dar nu știm acuzațiile împotriva lui. Nici măcar nu avem delegații de la barou.

 - Cum nu știți acuzațiile? Trei ani ați dormit în sală, ce ați făcut ? Nu mă interesează, luați loc în bancă și scrieți orice. Din patru câți sunteți, trebuie să iasă ceva.

 - Doamna președinte, vă rugăm să ne acordați un termen să putem lua legătura cu inculpatul, să facem o strategie de apărare.

- Serios, mai nou avocații din oficiu au strategii ? Cereți achitarea cum faceți de obicei și e suficient pentru mine. Vă las la sfârșit ca să aveți timp să aflați pentru ce infracțiuni a fost trimis în judecată. Doamna avocat Simona Popescu, veți pune concluzii pentru ceilalți inculpați care au rămas fără avocat.

Avocata își notase pe un bilețel numele inculpaților pe care trebuia să îi apere. Pledoaria ei, a durat aproape șaptezeci și opt de secunde :

- Ăă, doamna președinte, vă rog să aveți în vedere că din expertiză nu rezultă cu claritate un prejudiciu și să dispuneți restituirea executărilor pentru ce s-a executat, adică vreau să zic, pe măsuri asiguratorii...

- Doamna avocat, limitați-vă la achitare, spuneți temeiul și e de ajuns.

- Doamna președinte, aceasta nu e apărare, au sărit inculpații.

- Ce tot vorbiți acolo? E apărare, cum să nu fie? Căscați urechile. Eu mi-am notat tot ce a spus doamna avocat.

Cei patru avocați care îl apărau pe inculpatul Stănescu se îndemnau unul pe celălalt să vorbească.

- Doamna președinte, mai înainte de toate trebuie menționat că inculpatul a avut un apărător ales până de curând, motiv pentru care vă rog să valorificați la maximum toate apărările pe care acesta le-a folosit de-a lungul anilor, apărări care, bineînțeles, au fost în interesul inculpatului. Eu nu am lucruri de adăugat în plus, pentru că sunt sigur că ați reținut tot ce fostul avocat v-a spus în ultimii trei ani. Era singurul care îl cunoștea pe inculpatul Stănescu.

- Și ce să facem acum să-l plângem că a plecat?

- Eu cu siguranță voi plânge, a intervenit Stănescu.

- Aveți timp să o faceți în ultimul cuvânt, i-a răspuns, ironic, judecătoarea.