Pe 10 mai 1763, în localitatea năsăudeană Salva, pe platoul numit „La Mocirla”, generalul austriac Bukow vine să primească jurământul unui nou regiment de grăniceri format din români.
În ciuda promisiunilor Vienei, aceștia nu fuseseră eliberați, rămânând tot iobagi. Mai mult, erau obligați să treacă de la ortodoxie la greco-catolicism.
În fața celor nouă companii de români apare călare moș Atanasie Todoran, de 104 ani, din Bichigiu, care le cere să nu-și batjocorească credința strămoșească.
„De doi ani noi suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi! – şi apoi aşa nu vom purta armele, ca sfânta credinţă să ne-o batjocorească!” spune bătrânul.
„Jos armele!”, poruncenște el. Ostașii români se execută ca un singur om. Deși cu toții știau foarte bine care va fi deznodământul.
La 12 noiembrie, pe același platou, are loc execuția „vinovaților”. Atanasie Todoran este tras pe roată. Alături de el sunt spânzurați Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra și Vasile Oichi din Telciu. Capetele mucenicilor au fost ridicate în pari la porțile caselor lor, iar bucăți din trupurile lor au fost expuse la răscruci.