Rezultatele şcolare pot arăta direcţia în care se îndreaptă un elev, însă sunt domenii în care nu toate notele sunt relevante, precum IT-ul sau cele care implică creaţie. Care sunt tinerii ce ajung să aibă cele mai bune joburi, tocilarii sau cei din „coada clasei”? Într-o oarecare măsură, este adevărat că rezultatele şcolare arată direcţia spre care ne îndreptăm, însă acest indiciu nu este valabil în toate meseriile. Oamenii de creaţie sau cei de IT sunt, de multe ori, încadraţi în categoria celor cu rezultate mai proaste la materii care nu sunt în interesul lor, iar tocilarii pot ajunge simpli executanţi, spun experţii în resurse umane.

La fel de adevărat este că ambiţioşii, care nu concepeau să aibă mai puţin de nota 9, pot ajunge, la maturitate, să aibă joburi de invidiat. O fată de nota 10

Claudia Gheran nu a împlinit încă 30 de ani şi este corporate account manager la Aerotravel, al doilea om din ierarhia departamentului de vânzare al biroului timişorean al companiei. Lucrează nouă ore pe zi, coordonează şi e răspunzătoare de activitatea a şase oameni şi administrează un portofoliu impresionant de clienţi corporate.

Cei care o cunosc pe arădeanca venită la Timişoara în urmă cu 12 ani, la facultate, spun că este, realmente, „o fată de nota 10”. Şi chiar a fost, mereu. Carnetele de note şi cataloagele din şcoala primară urmată în Sebiş stau dovadă. „Aş fi fost deprimată să iau un 9”, îşi aminteşte Claudia de ambiţiile din clasele primare.

Către finalul gimnaziului, a trăit depresia vieţii ei: prima notă sub maximum posibil. „Am luat un 8 la conjugarea verbelor. Plângeam şi-mi spuneam că nu sunt bună la învăţătură. Părinţii îmi spuneau că este normal să am şi alte note în afară de 10, însă eu nu admiteam că 8-ul acela trebuia înregistrat în viaţa mea”, îşi aminteşte tânăra femeie.

Succes înseamnă să lupţi

S-ar putea crede că Claudia şi-a petrecut copilăria claustrată în camera de studiu, răsfoind culegeri şi executând fracţii. Nici vorbă! Prietenii copilăriei ei pot depune mărturie despre campionatele sportive organizate în livadă şi despre eurovisioanele sau târgurile de modă pentru păpuşi. „De când mă ştiu am învăţat excesiv de mult, pentru că îmi plăcea. În şcoală mi s-a spus că sunt tocilară. Soţul meu îmi mai spune aşa, uneori, de drag. Zice «tu chiar ai fost o tocilară» când mă vede cu câtă pasiune pot să explic matematică copiilor apropiaţilor noştri care mai apelează la mine”, recunoaşte Claudia Gheran.

Niciodată nu a obosit să înveţe. „Ce ştiu acum este că nu notele te ajută să ajungi unde eşti, ci faptul că ai învăţat să lupţi. Eu, în anii cât am învăţat pentru note de 10, mi-am format profilul de luptător. Succesul de atunci, din copilărie, cred că te determină să îţi doreşti în viaţă mai mult şi mai mult, să înveţi, să ştii, să afli, completează tânăra manager. Director de IT, corigent la filosofie Sorin, directorul unei companii de IT din Bucuresti, recunoaşte, fără ezitare, că în liceu a fost corigent la filosofie. „Nu mi-a plăcut şi nici nu-mi place să filosofez, şi nu am înţeles niciodată de ce trebuie să studiezi o materie care nu-ţi va folosi vreodată în viaţă. Am ştiut din clasa a IX-a care este drumul spre care vreau să mă îndrept. Însă profesoara de filosofie îşi lua rolul în serios şi chiar avea pretenţia să învăţ la fel ca pentru celelalte materii. Până la urmă, a vorbit mama cu ea să-mi dea doar cât să-mi iasă cinci pe toate trimestrele”, îşi aminteşte tânărul.

Profesional vorbind, corigenţa nu l-a afectat niciodată. „Nu mi-a cerut nimeni lista cu notele din liceu. Însă, la un moment dat, m-am îndrăgostit de o tipă care era îndrăgostită nebuneşte de... filosofie... Copiii mei sper c-au înţeles că nu trebuie să fie de nota 10 la toate materiile, dar trebuie să aibă habar din toate şi să fie cei mai buni la cele care îi vor ajuta în carieră”, mai spune tânărul.

OPINIE

„Nu întreabă nimeni la interviu despre corigenţele din şcoală”

„Nu putem fi siguri că un candidat care a fost tocilar se va adapta uşor unui mediu de lucru nou sau că va lucra foarte bine în echipă. Există candidaţi care în şcoală au fost tocilari însă acum nu dau cel mai bun randament şi nu au performanţă”, spune Alexandra Oana, senior HR consulant la Von Consulting. Sunt în schimb foşti corigenţi foarte buni în ceea ce fac. „Faptul că în tinereţe ai avut corigenţe la anumite materii nu denotă faptul că eşti nepregătit. Poate că acele materii nu au relevanţă la locul actual de muncă şi, să fim serioşi, nu te va întreba nimeni la interviu dacă ai avut astfel de situaţii”, comentează specialistul.

PĂREREA EXPERTULUI

„Oricine poate ajunge oriunde” Mirabela Anghel

Rezultatele de la şcoală nu arată întotdeauna care este direcţia spre care se îndreaptă un elev, iar cei cu anumite înclinaţii e normal să nu agreeze toate materiile. „Cred că oricine poate să ajungă oriunde atâta timp cât îşi doreşte, are o anumită înclinaţie şi urmăreşte scopul propus. Oamenii de creaţie, oamenii de IT sunt de multe ori în categoria celor cu rezultate mai proaste în zonele în care nu sunt în interesul lor direct”, este de părere Camelia Buburuz, directorul de resurse umane al JW Marriott Bucharest Grand Hotel.

Ea spune că, de multe ori, motivele corigenţelor ţin de un mediu nepotrivit, care afectează întreaga viaţă: „Chiar şi corigenţii se împart în mai multe categorii. Sunt cei corigenţi la toate materiile, pe care şcoala nu îi interesează şi care nici nu fac nimic care să ajute la dezvoltarea lor ca personalitate. Şi sunt cei care îşi urmăresc strict domeniul de interes şi care nu au niciun motiv să nu obţină un job de succes”.

Tocilarii, doar executanţi?

Catrinel Meicu, HR Consultant la VON Consulting Iaşi, ne-a spune că, raportându-se la cercul ei de cunoscuţi, „tocilarii sunt cei care, de obicei, ajung simpli executanţi”. Asta fiindcă, de multe ori, tocilarii asimilează informaţia fără a o procesa, iar această metodă de abordare a lucrurilor îşi pune amprenta şi asupra personalităţii lor. „Atunci când te angajezi, dacă nu ai atuul experienţei, angajatorii caută oameni isteţi, care pot transpune în practică ceea ce gândesc. Tocilarul poate fi pentru angajator tipul de om dedicat, dar în orice caz nu persoana care se va implica activ în găsirea de soluţii”.