Împăratul Akihito, foarte popular în Japonia, a făcut publică anul trecut intenția sa de a abdica, evocând probleme de vârstă și sănătate. Va fi urmat de fiul său, Naruhito.

Decizia este una istorică: pe 30 aprilie 2019, împăratul Japoniei, Akihito, va renunța la funcțiile sale. Este prima abdicare imperială după mai bine de două sute de ani.

Prim-ministrul japonez Shinzo Abe s-a declarat „profund mișcat” de această decizie, luată de suveran după o reuniune a Consiliului Imperial, organizată pentru a stabili data plecării lui Akihito.

„Guvernul va face tot posibilul pentru ca poporul japonez să poate celebra abdicarea împăratului și succesiunea sa de către prințul moștenitor”, a spus Abe, citat de Le Figaro.

Suit pe tron în 1989, împăratul, în vârstă de 83 de ani, a surprins opinia publică niponă, anunțând în august 2016 că vrea să se retragă, evocând vârsta sa.

„Astăzi sănătatea mea este bună. Totuși, când văd starea mea cum se degradează progresiv, mă îngrijorez de dificultatea de a-mi îndeplini atribuțiile în calitate de simbol al statului”, declarase Akihito la o emisiune televizată.

Născut pe 23 decembrie1933, el este primul împărat întronizat după adoptarea Constituției din 1947, dictată de Statele Unite după înfrângerea Japoniei în Al Doilea Război Mondial.

Ultimul împărat care a abdicat în Japonia este Kokaku, în 1817.

În afară de tristețe, decizia provoacă și o veritabilă problemă juridică. Nici un text de lege nu prevedea plecarea unui împărat, o funcție care trebuie asumată pe viață.

În iunie trecut, Parlamentul nipon a adoptat o lege de excepție autorizându-l pe Akihito să abdice pe motiv de vârstă, în umrătorii trei ani de la promulgarea legii.

Popularitatea sa uriașă i-a permis să se bucure de tot sprijinul japonezilor, când și-a anunțat intenția de a abdica. Acest lucru l-a convins în final și pe premierul Abe să accepte. Abe și partizanii săi, foarte atașați de cultul shinto, se opuseseră inițial ideii de abdicare a lui Akihito.

Potrivit Constituției din 1947, împăratul este „simbolul statului și al unității poporului, a cărui poziție decurge din voința populară, deținătoare a puterii suverane.”

Deși nu are nici o putere politică, împăratul joacă un rol foarte important în cultura japoneză. Akihito a știut să modernizeze funcâia imperială și să o apropie de popor.

Pe 16 martie 2011, cinci zile după cutremurul și tsunami-ul de la Fukushima, care au devastat nord-estul țării, provocând 18.500 de morți și dispăruți și sute de mii de sinistrați, el s-a adresat în direct japonezilor prin intermediul televiziunii, o premieră absolută.

A cunoscut-o pe soția sa, Michiko, o femeie obișnuită, fără sânge albastru, pe terenul de tenis, iar căsătoria lor din 1959 a stârnit senzație.

Fiul cel mare al împăratului (57 de ani) este cel care se va sui pe Tronul Crizantemei în ziua urmtoare abdicării, devenind al 126-lea împărat japonez. Căsătorit cu prințesa Masako, Naruhito nu a avut nici un fiu, doar o fiică, prințesa Aiko.

Lipsa de succesori masculini tineri la tron a dus la luarea în considerare a unei modificări a regulilor de succesiune, pentru a da posibilitatea suirii pe tron și a femeilor. Ideea este însă respinsă categoric de către tradiționaliști.

Unii doresc ca femeile care se căsătoresc cu soți fără sânge albastru să nu piardă, ca în prezent, titlurile și să nu fie excluse din familia imperială, astfel ca fiii lor să poată intra în linia de succesiune.

Alții pledează pentru o mărire a familiei imperiale prin readucerea membrilor care au fost excluși după război, însă această opțiune este văzută ca nerealistă de mai mulți experți.