Sectorul 5 este socotit cel mai sărac din Bucureşti. Cu bugetul şi veniturile cele mai mici. Și totuși, de aici s-a furat la greu.
Este suficient să te gândeşti numai la zona Zăbrăuţi, considerată drept un etalon al sărăciei şi mizeriei din Capitală. Despre Ferentari, circulă tot felul de legende. Cartier periculos, al cuţitarilor şi mardeiaşilor. Tot în Sectorul 5, în apropiere de Piaţa Ferentari, îşi are sediul un temut clan interlop al Capitalei: clanul Cămătarilor. Ceva mai sus însă, îşi are sălaşul un altfel de mafie. Un alt fel de interlopi. Cei cu gulere albe, care ocupă fotolii importante în primăria sectorului, de mână cu partenerii lor de afaceri. Şi când spun „afaceri”, trebuie să se înţeleagă, de fapt, jefuirea fără scrupule a banului public.
Aşadar, cei mai mulţi dintre bucureşteni când se gândesc la Piaţa Ferentari o asociază cu cuvântul: teamă. Ei bine, unii funcţionari din Primăria Sectorului 5, o asociază cu cuvântul: bani.
Peste clanul Cămătarilor au năvălit în mai multe rânduri procurorii, însoţiţi de jandarmi. S-au făcut percheziţii şi dosare penale. Au fost condamnări. Pe bună dreptate. Peste mafia cu gulere albe, peste cei care au jefuit pur şi simplu banul public, nu a năvălit niciodată, nimeni. Bugetul a fost cheltuit fără a da socoteală cuiva. Singura socoteală care se făcea, era împărţirea prăzii între jefuitori.
Un depozit fără acte
Piaţa Ferentari este închisă publicului, deşi ea a fost reabilitată din bani publici. Teoretic cel puţin, locuitorii din zonă ar fi trebuit să-şi facă târguielile în condiţii civilizate. Nu este aşa. Piaţa a fost transformată în depozit. Un depozit plin cu surprize, care, asemenea peşterii lui Ali Baba, adăposteşte tot ce se poate jefui de la o primărie. De la steaguri şi tricouri cu „Ziua recoltei -2018”, până la mii de mingii şi zeci de mii de pantofi de sport. La care se mai adaugă: podoabe pentru pom, înghesuite frumos în saci, deşi ar fi trebuit să strălucească pe străzi, spre bucuria copiilor din cartier, penare, tablete, dar şi trotinete electrice, un număr impresionant de baxuri de hârtie, cartuşe pentru imprimante, şepci, tenişi, treninguri, patine.
Traducerea din franceză
În celebrul roman „Roşu şi Negru” al lui Stendhal, există un personaj. Domnul Valenod, care este „bogatul director al Aşezământului pentru săraci”. Tradus din franceză în româna din Sectorul 5, „Aşezământul pentru săraci” se cheamă „Economat”, iar „domnul Valenod” se traduce Petre Marian Leonard.
Despre ce este vorba în concret. Pentru a ajuta oamenii săraci din sector, foarte numeroşi altminteri, Primăria s-a gândit să deschidă un magazin special pentru ei. Cu preţuri foarte mici la produse, dar şi cu donaţii. Unic acţionar al Economatului de la Sectorul 5 este chiar Consiliul local al Sectorului 5. Numai că Economatul, are tupeul să-şi ia la refec patronul, pentru că nu i-a plătiti nişte facturi băgate în contabilitatea Primăriei în aceste zile, pe final de an, deşi mărfurile fuseseră achiziţionate încă din vară.
De ce acum şi nu atunci când au fost achiziţionate? Simplu. S-a mizat pe principiul uitării sau al necunoaşterii. Primarul s-a schimbat şi era foarte posibil să nu ştie despre o decizie a Consiliului local.
Economatul cerea Primăriei să-i achite plata facturilor pentru materialele pe care le livrase pentru şcoli. Între care şi tabletele, pentru copiii ai căror părinţi nu aveau posibilitatea să le achiziţioneze, să poată participa şi ei la învăţământul on-line. Economatul cerea bani pe tablete, chiar dacă patronatul, adică Consiliul local, a abrogat hotărârea care factura către Primărie contravaloarea tabletelor! S-a mizat însă că acest lucru se petrecuse pe vremea fostului primar şi noul primar Cristian Popescu Piedone nu are habar de el.
Ca să fie şi mai convingător, corespondentul din Sectorul 5 al domnului Valenod din „Roşu şi Negru”, Petre Marian Leonard, mai şi ameninţă Primăria, adică propriu-i patronat, că-i va bloca conturile dacă nu-i face imediat plăţile. Până la sfârşitul anului acesta adică.
Trotineta fără o roată şi masca turcească
Pe data de 5 noiembrie 2020, Guvernul dă HG nr. 935/5.11.2020. care prevede obligativitatea purtării măştii inclusiv în spaţiile deschise. Cine nu o făcea, era sancţionat aspru cu o amendă pe care trebuia să facă împrumut pe mai mulţi ani la bancă, pentru a o putea plăti. O mască, devenită obligatorie, costă la magazin minim 1 leu. Socotind că o familie are în medie doi copii, deci este alcăturită din cel puţin patru persoane şi că trebuie să schimbe cel puţin două măşti pe zi, înseamnă opt măşti pe zi. Înmulţit cu 30 de zile, înseamnă 240 lei pe lună. Adică banii de mâncare pe cel puţin o săptămână pentru întreaga familie, dacă gospodina este chibzuită.
Primăria Sectorului 5 a decis să vină în ajutorul acestor oameni. Şi a achiziţionat măşti, pe care să le împartă gratis nevoiaşilor. Pe cutiile măştilor, nu scrie tradiţionalul: „Made in China”. Sunt fabricate în Turcia. Şi mai scrie pe cutii că protejază rău de tot de coronavirus.
Realitatea este alta. Că măştile protejează doar rău şi atât. Pentru că numai cutiile sunt de la măşti originale, care asigură protecţie împotriva COVID. Însă înăuntru nu sunt decât nişte bucăţi de hârtie, care în nici un caz nu protejează de temutul virus. Sunt acele vestite măşti neconforme, pe care le-am mai întâlnit şi prin alte depozite pe care Guvernul tocmai de aceea se codeşte să le distribuie.
Oricine ştie care sunt cele trei condiţii de bază pe care trebuie să le respecţi, pentru ca să nu te infectezi. Una dintre ele este spălatul des pe mâini cu gel dezinfectant. Gel care nu este nici el, ca şi masca, deloc ieftin, şi pe care oamenii necăjiţi nu şi-l pot procura.
Nu-i nimic. Vine Economatul în ajutorul lor. Numai că Valenod al nostru de Sectorul 5, tradus Petre Marian Leonard, nu cumpără gel dezinfectant, ci săpun simplu. Dar trecut în acte mult mai scump, drept gel. Oricum, nici prăpăditul de săpun, nu a fost distruibuit în şcoli.
Valoarea facturilor pe care Economatul voia ca Primăria să i le plătească repede, pentru că altfel îi blochează conturile, însumează 118.884.372 lei, adică aproximativ 24.262.116 euro! Asta cere Economat SRL! Pentru tablete, măști, geluri de mâini, nebulizatoare, mânuși, cărți și caiete, care se află depozitate de-a valma în interiorul Pieţei Ferentari.
Zeci de mii de tablete ținute sub cheie, în loc să fie distribuite elevilor, pixuri și agende scumpe, cumpărate pentru profesori și multe alte nereguli, toate având același inițiator: Economat Sector 5 SRL.
Una dintre trotinetele electrice desfăcute de primarul Piedone la controlul efectuat în piaţă, nu avea roata din faţă. Este foarte posibil ca şi tabletele, să nu fie parte din ele cel puţin, funcţionale. Să se fi achiziţionat pe bani buni, nişte rebuturi. De aceea nu au fost distribuite, cu toate că banii s-au dat pentru ele. La fel şi cu zecile de mii de perechi de pantofi, cu care s-ar putea să nu poţi merge decât până în colţul străzii, după care să-ţi cadă talpa.
De aceea atâta grabă, pentru plata mărfurilor livrate în ani de zile. Ca să nu se descopere toate aceste neorociri la timp. Şi când vor fi descoperite, banii să fie deja daţi.
Pericol public
Hoţia aceasta nu este doar o simplă jefuire a banilor publici. Consecinţele acestor acţiuni pot fi extrem de grave şi pot duce inclusiv la pierderi de vieţi omeneşti. Închipuiţi-vă că, încrezător în faptul că statul îl protejează, un copil sau un bătrân din Sectorul 5, purta bucata de hârtie pentru acoperit faţa, fără nicio valoare de apărare împotriva virusului ucigaş şi se spăla, de bună credinţă, cu gelul dezinfectant care nu era de fapt decât un banal săpun. Se putea infecta? Desigur! Îşi putea pierde viaţa? Desigur!
De aceea, Parchetul, atunci când investighează astfel de fapte, ale unor nemernici care au încercat să se îmbogăţească de pe urma pandemiei şi a morţii oamenilor, încadrările juridice ale faptelor lor ar trebui să fie cu totul altele, decât la un furt obişnuit. Cu pedepse pe măsură pentru cei care, prin lăcomia lor, pun viaţa oamenilor în pericol.
Scandalul acestor achiziţii este abia la început. Vom reveni să vă arătăm cum pot deveni unii milionari, lucrând la Primăria celui mai sărac sector din Bucureşti.