Oamenii care trăiesc în izolare se pot alege cu grave probleme de sănătate, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere mental.
În cadrul Congresulului Asociaţiei americane pentru progresul ştiinţelor (AAAS), cercetători de la Universitatea din Chicago au pus în evidenţă legătura dintre izolare şi creşterea presiunii arteriale, a nivelurilor de cortizol (hormonul stresului) şi a riscului de depresie, paralel cu scăderea imunităţii, a calităţii somnului şi a stării de bine resimţite, scrie passionsante.be, preluată de Agerpres.
O altă echipă de savanţi, a ajuns la concluzia că există "diferenţe spectaculoase", în termeni fizici şi psihologici, în funcţie de densitatea relaţiilor sociale la persoanele vârstnice, factor cheie al capacităţii de a depăşi adeversitatea.
Experţii atrag atenţia că sunt trei elemente sunt esenţiale în evitarea izolării: 1) existenţa unei persoane apropiate, care să îl accepte, aprecieze şi înţeleagă aşa cum este cel care contează pe ea; 2) menţinerea unor raporturi sociale reciproc favorabile; 3) apartenenţa la un grup, cu sentimentul unei vieţi colective mai degrabă decât al uneia individuale. În realitate, nu singurătatea 'fizică' este cea care tulbură cel mai mult, ci impresia subiectivă de izolare.
Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă de la Universitatea California, atrag atenţia că "izolarea modifică fundamental funcţionarea creierului: lipsa interacţiunilor cu mediul social, insuficienţa contactelor interpersonale şi sărăcia stimulărilor schimbă radical felul în care comunică neuronii între ei".
"Este neapărat necesar ca oamenii să aibă contacte între ei, chiar şi cele mai simple. Persoanelor izolate le este foame: nu ajunge o masă bună, este foarte important ca ele să o poată pregăti şi împărţi cu alţii", a subliniat unul din participanţii la congres. Familia, vecinii, cunoştinţele, fiecare are un rol de jucat în evitarea izolării, au mai avertizat specialiştii.