O istorie de adulter din perioada Belle Époque

O istorie de adulter din perioada Belle Époque

Stelian Tănase, jurnalist și scriitor, a cercetat arhive, documente, jurnale, gazete vechi, și scrisori pentru ca, întrun final, să reconstituie o poveste de dragoste tulburătoare consumată în cumpăna secolului XX, în București. Redăm, mai jos, un fragment din volumul intitulat Repertoarul amorului, volum ce urmează să fie publicat la editura Hyperliteratura.

Bărbații din această intrigă s-au cunoscut și împrietenit la Paris pe cînd frecventau cafenelele. Erau firi opuse. Iosif era reflexiv, melancolic, nordic, interiorizat, iar Anghel expansiv, imaginativ, agitat, sudic, cu ceva de cabotin. Iosif se întoarce la București, era un poet de succes, bărbat frumos, considerat urmașul lui Eminescu. Întors la București, primește un post la Biblioteca Fundațiilor Regale. Aici face cunoștință cu o studentă, Natalia Negru, atrasă de faima poetului. Ea însăși avea ambiții de literată. În plus era foarte frumoasă, atrăgea privirile oriunde apărea. Nu a durat un an până când s-au căsătorit. Au avut si un copil, dar Natalia Negru a fost repede dezamăgită de traiul în doi cu visătorul Iosif. Și banii au jucat un rol, dar și sărăcia, bețiile, higiena lui precară, boema - menționează Stelian Tănase.

Fuga la Paris și moartea unui poet

Apoi, în continuare: Iosif și Anghel erau foarte buni prieteni. Au scris cărți împreună, poezii și teatru, au publicat almanahuri, traduceri. Erau harnici, celebri și nedespărțiți. Anghel îi face curte Nataliei Negru, aceasta acceptă și devin amanți. Iosif nu rămîne străin multă vreme de această situație. Când îi declară că știe adevărul, Natalia Negu preferă să plece la Paris pentru a se lămuri cu privire la sentimentele ei. Firește că și prevenirea unui scandal public a contat în decizia ei. Lumea aflase ce se întâmplă...

Ne puteți urmări și pe Google News

Situația dintre Anghel și Iosif este imposibilă. Încercările de a reface căsătoria eșuează și se ajunge la divorț în 1911. An în care cei doi, Anghel și Natalia Negru, se căsătoresc.

Traiul lor după acest pas este un infern din cauza oprobriului pe care îl suferă. Societatea le întoarce spatele. Iosif, poet iubit, este deplâns ca o victimă a turpitudinii celor doi. Se află și că este bolnav, suferea de sifilis. Moare la spitalul Colțea, unde se ducea să facă injecții, în august 1913. Consumul de alcool i-a fost fatal. Moartea lui provoacă un șoc în lumea românească. Primul act al dramei.

O împușcătură! Mai moare un poet

Actul doi: Căsătoria cu Anghel, pentru Natalia Negru, nu este ce și-a imaginat. Anghel este egoist, gelos, agresiv. Si ea este dificilă și geloasă. De Sfîntul Dumitru (1914) cei doi au plecat la Tecuci, locul ei de naștere, să sărbătorească. În tren se petrece o scenă de gelozie. Se ceartă, își fac scene. Natalia Negru îl amenință cu divorțul îndată ce se întorc la București. Anghel scoate un pistol și trage. Unii au spus că s-ar fi descărcat involuntar. Glonțul a ricoșat și a lovit-o. Ea a căzut plină de sînge. Văzând nenorocirea, impresionat, a dus pistolul la inimă și a tras. Rana suferită de Natalia a fost superficială și și-a revenit. El a murit câteva zile mai târziu la Iași, în spital...

Faima de femeie fatală nu a părăsit-o niciodată. Toată viața (a murit în 1962) a fost urmărită de umbrele celor doi. A scris o carte despre drama ei, „Helianta”, amestec de ficțiune și amintiri în care a încercat să se justifice. Niciodată contemporanii ei nu au iertat-o însă.