Istoricul Flori Bălănescu – autoare a numeroase studii, interviuri și articole referitoare la detenția comunistă – susține, pe Facebook, că lista colaboratorilor Securității publicată de Revista 22 este ”o făcătură” menită să-i păteze imaginea noului președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Popa.

Totodată, Flori Bălănescu avertizează că cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor (autorul articolului din Revista 22) se ”situează în plin abuz în serviciu”. EVZ vă prezintă declarațiile istoricului Flori Bălănescu, cercetător al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului.

 

”Nu mă miră că făcătura a apărut în Revista 22”

”Despre ‹scandalul cu lista colaboratorilor Securității›, care e o făcătură pentru a atrage atenția în mod negativ asupra noului președinte al Academiei Române... că a fost, că n-a fost... altceva mi-a reținut interesul, anume: este legal gestul lui Hodor, care este angajat al CNSAS? Că a găsit găzduire la revista 22 (halal „dialog social”!) nu mă miră. Lasă, că știm toți de ce. Ce ghiveci putrezit este ‹dezbaterea publică› la noi!

”Hodor se situează în plin abuz în serviciu!”

Acesta să fie ‹procesul comunismului›? Un cercetător de la CNSAS care nu are voie să facă dezvăluiri de presă, situându-se în plin abuz în serviciu; alți ziariști, unul mai priceput, mai cult, mai perspicace decât celălalt; nelipsitul CTP, care, în loc să cerceteze, speculează ce spun/scriu alții. Și dă verdicte. Așa cum a făcut cu Goma. Nu i-a fost deloc rușine. Sper că a citit textul meu de la data respectivă și s-a enervat. Pentru că nu are simțul măsurii. Habar n-am dacă Ioan Aurel Pop a colaborat sau nu. Când voi citi eu însămi dosarele, voi avea o părere. În ciuda a ceea ce își imaginează majoritatea celor care emit ‹opinii› pe tema ‹colaborării›, puțini dintre noi au o oarece expertiză, nu credeți? Concluzii ‹logice› pe buza șanțului virtual formulează tot omul, că asta-i natura lui.

Despre contorsionismul lui CTP

CTP vorbește mai mult ca oricine și se încruntă incomparabil mai mult decât orice personaj care ne enervează monitoarele televizoarelor, dar să fii ziarist și să scrii: ‹Subsemnatul nu știu în ce măsură dl Pop are vreo vină. Dar știu, stimați cititori ai Republicii, o regulă a Securității: atenție mărită când cineva începe brusc să vorbească mai mult decât e cazul›. E ca și când te-ai scărpina cu piciorul drept după urechea stângă și i-ai blama pe alții că nu sunt contorsioniști.

”Haideți să citim!”

În loc să prindă musca din zbor, doar pentru că trecea prin dreptul nasului lor, ziariștii români ar fi făcut mai bine dacă militau fără odihnă pentru un proces real al comunismului (nu doar înjurându-l pe amărâtul de Vișinescu mai alaltăieri), măcar de acum 15-20 de ani. Că de-asta nu ne mai trezim, deși intonăm adesea ‹Deșteaptă-te române›, pentru că în loc să citim ce produc cei despre care se spune că nu produc nimic, motiv pentru care merită să moară de foame - adică fraierii de istorici-cercetători, o ținem langa pe rețelele de ‹socializare› cu discuțiile dăștepte despre tot ce mișcă și, mai ales, despre istorie. Zic să citim. Cărți. De istorie. Să mai lăsăm poiana... să nu mai facem atâta pe foarte-cunoscătorii, că dacă eram așa culți și educați nu ajungeam unde suntem”, a scris istoricul Flori Bălănescu.