Pe 16 (28) mai 1812 se semna Pacea de la Bucureşti la încheierea războiului ruso-turc început în 1806, în urma căreia partea orientală a Moldovei, cunoscută ca Basarabia, a fost anexată de Imperiul Ţarist.
Tratatul de pace, care a fost semnat în hanul agentului rus Manuc Bei, avea 16 articole publice şi două articole secrete. Prin articolele 4 şi 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăţi, 17 oraşe şi 695 de sate, conform cu recensământul ordonat de autorităţile ţariste în 1817. Au trecut în componenţa Imperiului Rus ţinuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpuşna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ţinutului Iaşilor şi Bugeacul. Autorităţile ţariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată “gubernia Bessarabia”.
Istoricul Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, spune că tragedia din 1812 are consecinţe prezente până azi, fiind de părere că de atunci datează rădăcinile teoriei care afirmă că moldovenii ar fi un popor diferit de cel român.
“După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus va urma o intensă politică de rusificare şi de colonizare rusă şi ucrainiană. Moldovenii din Bararabia Ţaristă (Basarabia) sunt opriţi în a învăţa limba lor maternă, opriţi a se ruga lui Dumnezeu româneşte: şcoala şi biserica din Basarabia Ţaristă (1812-1917) au devenit pârghia cu ajutorul căreia guvernul rus nădăjduieşte să rusifice populaţia românească. Nici o carte, nici un ziar românesc n-are voie să treacă Prutul, în nici o şcoală nu este permis de a se învăţa româneşte, în nici o bibliotecă nu se tolerează de a se ţine o carte românească; la sudul Basarabiei, chiar în 1895, poliţia rusească a sechestrat de la mocanii transilvăneni "Visul Maichii Domnului", pe "Arghir Crăişoru" etc, oprindu-i de a citi chiar şi aceste cărticele.
Cu ajutorul şcolii, Imperiul Rus a reuşit să rusifice aproape desăvîrşit pătura cultă din Basarabia; cu ajutorul bisericii, ea nădăjduia să rusifice şi populaţia rurală. Au trecut peste un secol de dominaţie ţaristă şi apoi aproape 50 ani de dominaţie sovietică dar şi pînă azi ţăranul român de dincolo de Prut nu vorbeşte altă limbă decît cea românească, nu se roagă lui Dumnezeu decît în limba părinţilor şi bunicilor săi”, consemnează site-ul istoria.md.
Însă, chiar istoricii ruşi vorbeau despre Basarabia ca străvechi pămânr românesc. De exemplu istoricul rus Veltman, care a şi trăit o perioadă în Basarabia, scria: „Istoria Basarabiei nu mai necesită studii speciale; ea este legată de istoria Moldovei şi a Ţării Româneşti şi de soarta voievozilor lor.”
Istoricul Laşkov spune despre primii locuitori ai Basarabiei: „În spaţiul dintre Nistru, Tisa, Dunăre şi extremităţile nordice ale Munţilor Carpaţi, în secolul I al erei noastre era în fiinţă un puternic regat barbar, în faţa căruia nu o dată a tremurat chiar şi Roma civilizată. Regatul acesta era Dacia”, trăgând concluzia acestei: „Moldovenii se trag, după cum am văzut, din daco-geţi amestecaţi cu colonişti romani, de unde le-a rămas şi numele de rumâni sau români, după cum îşi zic ei.”
Iar isoricul Kruşevan constata: „Înrudirea strânsă a limbii moldoveneşti cu limbile de origine latină, şederea prelungită a legiunilor romane în aceste părţi, însuşi numele de români (romani) nu lasă să subziste nicio îndoială asupra originii acestei naţiuni care o leagă de populaţiile ce au locuit în Moesia şi Dacia lui Traian şi coloniştii romani.”
Recomandările noastre
