După încorporarea Principatului Transilvaniei în 1691 de către Leopold I, împăratul Sfântului Împărat Roman, în domeniile habsburgice, s-au păstrat drepturile nobililor maghiari, secui și sași. Cu toate acestea, țăranii nu aveau încă nicio reprezentare în politică. Mai ales țărănimea română nu avea garanții pentru instituțiile lor bisericești ortodoxe, deși erau tolerate.
Istoria Secretă. Horea a fost mason? O întrebare care a marcat istoriografia românească.
Revolta lui Horea, Cloșca și Crișan (31 octombrie 1784 - 14 decembrie 1784) a început în Hunedoara, Transilvania, dar s-a răspândit curând în toată Transilvania și Munții Apuseni. Conducătorii au fost Horea (Vasile Ursu Nicola, 1731–1785), Cloșca (Ion Oargă, 1747–1785) și Crișan (Marcu Giurgiu, 1733–1785). Revolta a fost direct legată de nedreptățile generate de iobăgia feudală din Transilvania.
Ca purtător de cuvânt al țăranilor români, Horea - al cărui nume oficial era Vasile Ursu Nicola - a călătorit deseori la Viena în anii 1779-1782 pentru a explica greutățile țărănimii transilvănene și modul în care nobilimea maghiară îi asuprea.
Declanșatorul evenimentelor
a fost la 31 ianuarie 1784, când Iosif al II-lea, Sfântul Împărat Roman a emis un ordin pentru a crește numărul grănicerilor din Transilvania, foarte mulți țărani s-au adunat în Alba Iulia (Karlsburg, Gyulafehérvár ) pentru a se înscrie la armata ca opțiune de a trăi mai bine în locul iobăgiei. Majoritatea erau țărani români. Autoritățile locale au încercat să încetinească procesul, iar oamenii au interpretat această acțiune ca fiind o încercare a nobilimii de a le lua șansa pentru o soartă mai bună.
Horea a început să răspândească zvonul că Iosif al II-lea l-a numit în fruntea românilor care doreau să se înscrie în serviciu, în timp ce Crișan i-a chemat pe iobagi să se revolte. Prin urmare, mai mult de zece mii de oameni s-au unit împotriva „nobilimii” care în ochii lor erau opresorii care le impuneau taxe mari. La scurt timp, tensiunile au culminat cu o revoltă, vizând nobilimea maghiară.
Iosif al II-lea a ordonat să intervină armata
iar revolta a fost încheiată de Horea la 14 decembrie 1784, la Topesdorf (maghiară: Topánfalva, română: Câmpeni). Ulterior, în ianuarie 1785, liderii au fost capturați prin trădare. Dintre cei peste 600 de rebeli capturați, 120 au fost condamnați; Au fost pronunțate inițial 37 de pedepse cu moartea, dar au fost schimbate în închisoare ca urmare a amnistiei împăratului, cu o excepție în ceea ce privește cei trei lideri.
Horea și Cloșca au fost executați de autoritățile maghiare prin tragerea pe roată la 28 februarie 1785 la Dealul Furcilor (Gabelberg, Dealul Furcilor), Alba Iulia (Gyulafehérvár). Crișan s-a spânzurat în noaptea dinaintea executării.
După ce revolta a fost înăbușit, Iosif al II-lea a răspuns prin adoptarea unui brevet pentru abolirea iobăgiei pentru Transilvania în 1785. Răscoala a repercutat în toată Europa de Vest.